hoașcă

30
chiar a trebuit sa se intample ce s-a intamplat ca sa nu imi mai pese?

poezia lui preferata

Mit Arbeit ist es so auf Erden,
sie kann sehr leicht zum Laster werden.
Du kennst die Blumen nicht, die duften,
du kennst nur Arbeiten und Schuften
So gehn sie hin, die schönsten Jahre,
bis endlich du liegst auf der Bahre.
Und hinter dir, da grinst der Tod,
kaputt geackert, du Idiot ...


sunt ok, doar ingrozitor de nauca

Cine vrea 2 bilete la Whitesnake & Def Leppard

sa-mi lase un mesaj aici cu adresa de email. Pe 8 iulie, la RomExpo, Zona A. Noi nu mai putem sa mergem.

Serviciul erectii si demolari*

*aluzie la un banner vazut acum o mie de ani cu laruca pe DN1. Si da, era o firma de constructii

M-am pus pe curatenie. Virtuala, e drept, nevertheless, curatenie. Dupa cum urmeaza:

Pastrez forma, m-am obisnuit cu ea, e a mea (intr-o mica proportie).

Scos arhiva, redundanta, nu scriu atat de mult incat sa se rataceasca cei doi cititori fideli .

Modificat multe chestii in blogrolluri. Motivatia, mai jos:

Scos traduttore-tradittore. Prea putin de zis, fata de potentialul domeniului. In aceeasi categorie ar trebui sa intre si miturile urbane, le mai dau o sansa pana la urmatoarea actualizare, imi place subiectul.
Pastrez, cu dubii, si best page in the universe. SSDD. Obsolet, dincolo de jocul intentionat initial, dar still funny, macar pentru cine nu l-a citit pana acum.
Scot moartea online. Aplaud conceptul, continutul este departe de cel anuntat (sau cel putin de cel la care ma asteptam).
Il pastrez si pe Rogozanu, desi parca si-a cam iesit din mana in ultimele luni.
Ii citesc, in continuare, cu placere, pe mircea, pe zu, pe cei de la bloguresti, pe amardezi (prefer pseudonimul, pare mai aproape), si pe Doppelgängeriță.

Recunosc ca ii citesc de ceva vreme, nedeclarat, pe scandalouz, pe ada, aici și aici, pe mara, pe stingoo (sorry, nu te cunosc, dar nu ma pot abtine), si, da, pe, zoso. Ii adaug, in principal pentru mine. Nu ma mai chinui si dau click direct din blog.

Si pentru a-mi incuraja latura frivola, superficiala si ultrabitchy, adaug rubrica efemeride. Cu barfe si moda, na!

Prietenii si familia, lenesi cum or fi, raman. As mai adauga blogul succint al monicai, e-n familie, e departe, urmarim evolutie, sustinem, dar e pe aiureala aia de 360 si habar n-am cum sa-i dau link. Idiot me. Help.

Din capul paginii: Sustin, in continuare, echipa pazea si pe cly. Intra in lista si itw. Acum, ca le vad, imaginile sunt cam agresive (a se citi mari si naspa in contextul imaginii de ansamblu). Oi vedea cum le mai rasucesc, deocamdata raman asa. Restul, la instant fame, cum ii stii. I-as fi sustinut si pe cei de la sportinfo, dar pagina lor a raposat intru Domnul, asa ca – delete.

N-or fi toti aici, s-or mai adauga si altii in timp. In plus, nush cum sa bag rss feedu masii. Help, me internets illiterate person.

oh happy day

Sa se consemneze in cronici si anale: ziua de ieri, 25 iunie 2008, o luna fix-in-cap inainte de schimbarea oficiala a prefixului, a fost cea mai productiva zi a deceniului.

1. Am terminat teza [ok, ok, mai am corecturile, dar la inceputul saptamanii viitoare va fi impachetata si livrata]

2. Am gasit rochia de mireasa, nu numai pe numarul meu, dar si viabila din punct de vedere estetic [aka it didn't suck], am cumparat-o, vine in 3 saptamani [omg,omg,omg!]

3. Vorbit cu prietenii nemti de la TUI, configurat si gebucht honeymoon. Mergem departe [la mama naibii, colt cu unde a intarcat mutu iapa si cu treaba-aia-cu-satelitu'] sa inotam cu rechinii. Incep de pe acum sa iau tranchilizante pentru cele 1563 de ore de zbor, cu cel putin 2 decolari si 2 aterizari pe tura.

A fost si prima zi cu minunatele sandale Hillfiger [superbe colt cu out-of-this-world, dar care mi-au facut picioarele zob cu cele 400 de cureluse de piele multicolore care mi s-au infipt peste tot de la glezna pana in degetul mic].

Si, tocmai cand mi se scria factura pentru rochie, iar eu ma uitam a o suta oara peste poza rochiei alese, ma suni tu, sa ma lase inima, imi amintesc acum cu rusine ca primul lucru pe care l-am zis dupa "omg, [insert name here]!" nu a fost "traiesti", ci "baaai, am rooochie!".

Asa o atmosfera pozitiva ma cam contrariaza, dar ma pot obisnui cu ea.

Yay, yuppie-yay-yay!

De parca...

...nu aveam destule pe cap, ma trezesc ieri ca s-ar putea sa raman si fara rochie de mireasa. Dupa ce ca habar nu am (nici acum) cum ar trebui sa arate rochia in cauza (evit albul si la chiloti, daramite la suprafata), dupa ce ca a trebuit sa rascolesc netul si o tona de glossy papers din salonul de prezentare, ca sa gasesc, in sfarsit, una care sa nu totally suck, ma duc ieri sa o cumpar si aflu ca fabrica nu o poate face in timp util. Care timp util e de 3 luni, dupa cum mi s-a spus la inceputul anului, sa nu ma grabesc, dar la jumatatea lui iunie sa vin sa dau comanda. Deosebit. Asta pe langa faptul ca in magazin au cateva rochii de proba, dar, fireste, doar pentru persoane a caror glezna trebuie legata cu un fir de ata or smth de pamant ca sa nu-si ia zborul la prima pala de vant. Drept pentru care mi-am probat rochia de mireasa prin intermediul sora-mii, funny tho, dar cine naiba a mai auzit de asa ceva.
Acum - ce mama dracului ma fac? Am mai facut, la sugestia vanzatoarei, o lista cu inca vreo 10 variante de rochii, sa sune luni in Spania sau pe Marte, sau, ma rog, acolo unde le fac, sa vada daca obtin totusi o data de primire a rochiei macar cu o saptamana inainte de nunta. Again, deosebit. Nu stiu cum se face, dar am senzatia ca oamenii normali la cap au mai putine sanse sa se transforme peste noapte in bridezillas.

Ah, si pentru deliciul stimatei audiente: dupa cum i-am declarat ieri, dupa haosul cu rochia, il iubesc pe stapan "pana la cangrena". Asta pentru ca dintr-un motiv sau altul, mai mult sau mai putin motivat de superstitii, am refuzat in timpul procesului de ingrasare ca porcu' sa imi scot inelul de logodna de pe inelarul pe care mi-a fost pus, drept pentru care nu mai iesea nici rupt, si, ierata-mi fie expresia plastica...crescusem in jurul lui. Drept pentru care, daca ma stateam putin, asteptand ca "poate de data asta iese cu sapun" (NOT), ma alegeam cu una bucata deget mai putin la mana dreapta. Dar am remediat. Cu el de fata, ne-am dus la bijutier, care a taiat inelul, l-a largit conform versiunii irn 2.0, mi l-a reparat si asa am ajuns cu un prea frumos sant la baza degetului. Care cica iese totusi, daca ma masez vartos cu voltaren. sau daca slabesc.

mi-a placut asta

"Norvegianul a arbitrat de parcă ar avea rude la Huşi"


text insotitor la o poza din EVZ, in articolul altfel asa-si-asa-bine-macar-ca-ne-am-dat-seama-ca-ne-au-favorizat
toti-arbitrii

in other news: am intrat in pagina 5 din stadiul cunoasterii, e 12 jumate si inca sunt in stadiul - ahem, sa pastram vocabularul coerent - de incalziri

(much) later edit, cam pe la 3.30 am and counting: avem 10 pagini coerente scrise in noaptea asta. yay. eu. culc. ma. sau, ma rog, in alta ordine, intelegi ideea.



pe Argyleacademy, funky sh*t, check it out

inca putin

...mai sunt 2-3 zile, si vreo 30 de pagini. Si gata. Da, o sa mai fie imaginile, tabelele, printuri de corectat, asamblat, tunat. Cat de greu poate sa fie? Si dupa aceea, piatra asta de moara, fie ea si atat de "a mea", poate sa-si ia zborul si sa se lase inlocuita de altceva.
Ieri mi-a venit prima idee buna in doi ani jumate, de cand m-am mutat. O fi zgomot si animaleala pe straduta mea in timpul zilei, dar de pe la sase seara incolo e liniste, ne putem curata timpanele si narile, vine vantul dinspre Cismigiu cu miros de tei si de ce s-o mai fi plantat pe acolo, mai latra un caine vagabond, ii mai auzi chiar si labutele tip-top-tip-top grabindu-se cu treaba pe trotuar.
Asa ca am luat magaoaia de fotoliu nefolosit din coltul camerei - comod, dar nefolosit, pentru ca nu am fost prea inspirata cand l-am retapisat, asa ca trebuie sa stea in penumbra, ca sa nu-si deranjeze fratii mai frumosi - si l-am impins (tras-impins-tras-impins ca se blocase in rama usii de balcon) afara. Am scos si o perna si scaunelul maseurului, si mi-am mutat biroul afara. Stapanul fiind lipsa, am lucrat ieri pana pe la 11, si chiar au iesit destul pagini inspirate.
E atat de misto noaptea pe strada asta, daca ii scapa unuia o moneda de 10 bani in piata, o aud din fundul casei...

M-au parasit toti prietenii invizibili

Stiu ca atunci cand ma gandesc la iubitii mei morti, nu fac altceva decat sa repet actul de inchinare la un chip cioplit cu barba. Identificarea prietenului plecat cu imaginea lui ramasa ma face sa ma simt mai putin singura, chiar daca atunci cand simt ca sta in spatele umarului meu si imi aduce aminte de cuvinte civilizate in necivilizatie nu ii recreez fete in cap si nici ceea ce cred ca e mana pe mine nu are cu nimic de a face cu cinci degete de carne.

Cred din ce in ce mai putin in lumea de dincolo sau pur si simplu linia dintre lumi a devenit mult mai groasa, obscurizand puntile mele, de mult aruncate? Cum naiba am reusit sa ma inconjor numai de oameni care cred ca rostul vietii este sa isi faca un rost? Fucking shit, credeam ca o sa zbor in hora numai cu iele de o seama cu mine. Si cand colo, numai muti.

M-au parasit toti prietenii invizibili.

MIA

nu ca ar conta pentru careva, dar, oricum, scuze. n-am mai avut chef de nici de scris si nici de citit bloguri. pur si simplu m-am trezit intr-o dimineata si nu m-a mai tentat sa-mi deschid pagina.
s-au mai intamplat o mie si una de chestii, de-ale mele, de-ale altora, dar e iar ceva in neregula cu scrisul, cu scrisul alor mele. Am tot taraganat incheierea lucrarii, o sa lucrez ceva in weekend, oricum, fireste ca nu e gata atunci cand am zis ca va fi. m-am luat si cu alte treburi, am incercat sa revin la productia de suplimentare a salariului mirobolant de cercetator, din fericire au fost multe comenzi imediat dupa ce am sosit de la Viena, asa ca macar am avut satisfactia unui cont bancar prin care, macar o data anul asta, n-a fluierat vantul. wtf happened cu veniturile incredibile de pana acum vreun an? la lista de teorii motivationale pentru terminarea scolii s-a adaugat macar acuma, explicit, nevoia de a castiga naibii calumea, as i used too. spoiled brat, da pe banii mei...

mergem peste doua ore sa facem degustarea meniului pentru nunta. i'm freaking out for some reason. poate pentru ca vine si mama, si stii cum e cu nevoia mea pana de curand nedescoperita de a face pe plac tuturor.

imperiul contraataca

Inapoi, cu un minus puternic in buzunare si cu picioarele facute ferfenita. Mai incolo ceva mai multe. I miss it already.

lupta nord-atlantica impotriva cariilor

steagul nato pe prispa clinicii de stomatologie

ha ha ha

ha ha

ha

Balsoi si romanii

poza de aici

Pentru fetita din mine ahtiata dupa tu-tu-uri, baletul de ieri seara a fost the ultimate festival of prettyness. Odette era superba, nu parea sa aiba vreun oscior, Odile, in schimb, cam ascutita in miscari, Siegfried - cam sters, bufonul/vrajitorul, incredibil, desi mi se pare greu de crezut ca face parte din aceeasi specie ca baietii nostri, sensibili ca niste tancuri pe un camp de margarete.

Costumele - nici nu stiam ca pot fi asa de...curate. Si...colorate. Dupa experienta Giselle de acum vreo 2 ani (de la care mi s-a cam facut lehamite de baletul romanesc - costume rebutate, prim-balerina se impiedica in plin avant artistic de era sa cada peste fosa si direct in bratele randului 1) nu am mai dat pe la Opera - "we should do this more often", atunci cand e zisa intre mine si laruca, echivaleaza cu moartea fara sorti de afterlife a "produsului".

Top 3 "Ce m-a deranjat ieri cel mai mult":

3. Sonorizarea. Frate, e Sala Palatului, se presupune ca nu faci la Opera pentru ca SP e oh so spectacular si atat de mult mai buna. Not. Muzica se auzea ca o inregistrare proasta dupa radio mugind din ghettoblastere si boomboxuri. Fasaia, tiuia, clampanea. Crescendourile iti spargeau urechile, partile mai linistite erau acoperite de mecanismul de invartire a benzii. Pacat.

Huh? - Ce citesc acum in paralel - cica s-ar fi lucrat serios la sonorizare si acustica salii. wtf, eu unde am fost?

2. Sala in sine. Biletele au fost foarte scumpe si de abia am reusit sa gasim locuri relativ centrale la balconul mare, la categoria a III-a. Si tot au costat o galeata de bani. *FYI - la categoria I, costau 350 de lei, aceleasi scaune rebegite, acelasi praf, aceiasi genunchi la gura si coatele vecinului in burta. Cand ziceau ca incep reconditionarea si transformarea in "Mall cultural"?

1. Romanii. Presupun ca nu esti roman daca nu vii la balet ca la cinema (A. Cu snacksuri fosnitoare, B. cu sucul in pet de 0,5, bine scuturat ca sa fasaie mai tare ca boxele, eventual remarcand sa te auda tot poporul ca n-ai loc sa il infigi in manerul scaunului ca la Multiplex, C. cu prietena/prietenul - nu fac discriminari sexuale - natang(a) intreband cu voce tare "si asta cine e?") si daca nu faci poze/filme cu telefonul mobil. Ce-i drept, nimic nu se compara cu 57 de balerini dansand pe o scena uriasa decat 57 de balerini dansand pe o scena uriasa vazuti exclusiv pe display-ul telefoanelor mobile cu care filmezi alternativ. Ce-i drept, daca nu filmezi cu mobilul, nu te crede nimeni ca ai fost la SP la Balsoi si atunci ai trait degeaba, ce dracu le mai pui pretenarilor sa se oftice la Mc la Plaza? Nimic prea rau nici in asta, desi putin absurd, cand biletul face cam cat telefonul cu 1000 de minute de la Cosmote :). Si, oricum, nimic nu se compara cu sunetul de "tocmai am facut poza cu mobilul", atat de foto-profi, aproape la fel ca blitzul sunatorii. Si nimic nu se compara nici cu intunericul din sala (stiti voi, facut ca sa nu va vad pe voi, ci pe aia de pe scena), punctat hotarat de zeci de displayuri luminoase cu ultimele wallpaperuri de la Nokia, ba parca si cu poza lui Mimi de la 2. Si, o, voi, fideli ai cinematografelor, care plecati in turma cand nici n-a inceput sa curga distributia, sunteti echivalentul camionului ala de a ramas pe sinele lui 41, nu v-a invatat nimeni ca la teatru/balet/opera/concert nu apare nici un ecran negru la sfarsit pe care, ce-i drept, nu-i nevoie sa-l aplaudati? Multumesc pe aceasta cale randului L5, care, in marinimia lui, s-a ridicat cu 5 minute inainte sa se termine treaba, s-a imbracat tacticos, ca sa fenteze inghesuiala (care nici n-a fost) de la iesirea din sala. Da-i in ma-sa, ce sa aplaud, ce-s prost? Ce-s, oameni care muncesc?

Ai naibii aia cu efectele speciale, auzi, sa folosesti atat amar de lume cand poti sa-i multiplici pe calculator. Si cata simetrie si coordonare va fi atunci, pazea!

cum am putut rata asa ceva

I have merely survived yet another year!

lebedele care nu mai termina odata capitolul ala

Pe scurt, am intarziat serioznaia predarea ultimului capitol, dar stii cum e: nu vrea sa plece de la mine. Odata terminat, ar intra in sistem si stie prea bine ca e de preferat sa se ascunda dupa dentisti, orelisti, paste catolic si random web browsing decat sa o ia de capul lui in lumea larga, prea plina de documente word noi, astenizate de cursoare in cap de pagina care nu se lasa urnite.

Am cele mai bune intentii sa il intarc zilele astea, macar ca plecarea de duminica s-a transformat intr-o piatra de hotar care ma face sa judec in termeni de "inainte sa plecam la Viena" si "cand ne intoarcem, o sa...", chit ca-i doar pentru 5 zile.

Plus ca sandramaua de langa noi a intrat, dupa lupte seculare, iar in lucru, deci soarta mea este, lucru cert, sa lucrez la licente, dizertatii, doctorate, in sunetul dulce al baroaselor (ce plural straniu, tocmai l-am verificat pe dexonline) si al picamerelor (pe asta nu l-am verificat). Ceea ce inseamna ca dupa ce predau si capitolul asta ("inainte sa plecam"), o sa ma mut la B., sa termin in 3-4 saptamani si ce a mai ramas, si poate acolo scap naibii de zgomotele astea, pe care de cand aud (alta poveste, alt post), nu imi mai dau pace. Ma rog. Accept orice scuza, cand mi se termina o sa te rog sa imi dai si mie niste idei noi.

Diseara iesim sa ne culturalizam baietii (pusi la 'ambatz' prin tortura exemplului - "pai uite, si A. vine cu B., si daca pana si C. vine cu D., de ce n-ai veni si tu, buhuhu?". Parsivenia trebii e ca in modul asta am scapat si de reprosurile directe, pentru ca in ultimele saptamani, ulterioare cumpararii biletelor, au fost mai ocupati sa se injure intre ei 'ca de ce ai cedat, uite acum nu mai am ce face', asa ca daca ii aud cascand diseara sau ii vad hlizindu-se homofob la legginsii lui Siegrief, ii arunc peste balcon - exista un motiv, in fond, pentru care nu am mai gasit bilete decat acolo.