Showing posts with label despre cat de mult rulez. Show all posts
Showing posts with label despre cat de mult rulez. Show all posts

26.6.08

oh happy day

Sa se consemneze in cronici si anale: ziua de ieri, 25 iunie 2008, o luna fix-in-cap inainte de schimbarea oficiala a prefixului, a fost cea mai productiva zi a deceniului.

1. Am terminat teza [ok, ok, mai am corecturile, dar la inceputul saptamanii viitoare va fi impachetata si livrata]

2. Am gasit rochia de mireasa, nu numai pe numarul meu, dar si viabila din punct de vedere estetic [aka it didn't suck], am cumparat-o, vine in 3 saptamani [omg,omg,omg!]

3. Vorbit cu prietenii nemti de la TUI, configurat si gebucht honeymoon. Mergem departe [la mama naibii, colt cu unde a intarcat mutu iapa si cu treaba-aia-cu-satelitu'] sa inotam cu rechinii. Incep de pe acum sa iau tranchilizante pentru cele 1563 de ore de zbor, cu cel putin 2 decolari si 2 aterizari pe tura.

A fost si prima zi cu minunatele sandale Hillfiger [superbe colt cu out-of-this-world, dar care mi-au facut picioarele zob cu cele 400 de cureluse de piele multicolore care mi s-au infipt peste tot de la glezna pana in degetul mic].

Si, tocmai cand mi se scria factura pentru rochie, iar eu ma uitam a o suta oara peste poza rochiei alese, ma suni tu, sa ma lase inima, imi amintesc acum cu rusine ca primul lucru pe care l-am zis dupa "omg, [insert name here]!" nu a fost "traiesti", ci "baaai, am rooochie!".

Asa o atmosfera pozitiva ma cam contrariaza, dar ma pot obisnui cu ea.

Yay, yuppie-yay-yay!

18.1.08

inapoi la oile de toate zilele

Din seria "funky shit" care mi se intampla in general numai mie (me,me,me!), sa vezi ce program am maine: de dimineata, ingerul mortii aka irn e delegata familiei la biserica, cu pachete, coliva si alte cele, in fine, parastas. Dupa pranz ne intalnim cu 'event managerul' (eufemism pentru 'sef de sala', cred) de la Club Residence, sa vedem daca ne place pentru nunta. Dupa aceea, avem un botez. Le-am cam acoperit pe toate pe luna asta, 3 in 1.

In alta ordine de idei, dar sper ca in deplina armonie :) cu hotararile de mai inainte, mi-am rezolvat 1001 de treburi deja (am reusit performanta de Streberul claseri sa depun actele pentru proiect pe 2008 cu cateva zile inainte sa inceapa depunerea efectiva a dosarelor. Am si agenda, yay me, pe care o folosesc la data, to-do-uri, did-that-uri. In avantul meu cu tente suicidale i-am dat chiar si coordonatorului meu de doctorat o hartie cu termenele de predare pentru ultima parte a lucrarii. Stii, cica sunt femeie in toata firea, si tot am nevoie de cineva care sa ma traga de urechi cand nu-mi fac treaba. Lucru care se intampla de obicei inainte ca eu sa-mi dau seama ca nu mi-o fac. Sunt geniala si pe cale sa devin superba.

Apropo de asta, ce idee, slabesc ca sa ma ingras. Chestie probata cu varf si indesat cand eram cu vreo 10 kg sub greutatea mea normala, ajungand acum sa am cu vreo 25-30 peste. Ma intreba cineva de curand daca avem de gand sa facem un copil, la care eu ii raspund ca trebuie sa slabesc pentru asta. Slabesc, prin urmare, ca sa ma pot reface cat vaca.

11.12.07

Blazata maine-i gata

Am reusit, sub influenta unei cafele bomba, sa scriu un raport de evaluare de 7 pagini, la un rand jumate, intr-o ora. Cateva parti culese din lucrari mai vechi, dar, oricum, adaptate nevoilor curente. Mi-e rau.

11.10.07

Astral/UPC strikes back

Edit Iunie 2008:
Primesc, acum cateva zile, pentru prima oara in cei aproape 3 ani de fructuoasa colaborare, prima factura de la UPC. Fireste, pentru perioada de dupa rezilierea contractelor si predarea echipamentelor. Nice try, guys!

Edit Mai 2008:
Concluzie post-factum, dupa cateva (prea multe) luni de servicii extrem de slabe “furnizate” de UPC, asistenta deficitara (a se citi “lipsa” - atunci cand de fiecare data cand bate vantul mai tare emisia se opreste, iar zile in sir nu vine nimeni sa repare, in schimb abonamentul merge inainte, “deficitar” este the understatement of the year). Consumatoarea in cauza = eu a hotarat sa-si asume prostia de a plati o caruta de bani/luna pe pachetul digital si o alta, la fel de plina, pentru internet, s-a dus la biroul Victoriei si a incheiat toate socotelile cu firma. Mai bine deloc pe gratis in loc de deloc pe bani. Sa le stea in gat.



Ca sa lamurim ceva de la bun inceput: Nu sunt oaie, nu fac turma. Nu datorez nimic nici unei firme cu care am contract pentru un serviciu sau altul, cu exceptia facturilor pe care le onorez si in schimbul carora astept sa mi se furnizeze ceea ce mi se datoreaza in schimbul acestor facturi. Ecuatia e simpla, de 1:1. Do ut des, basically. Daca ma calci pe coada, te parasc la doamna invatatoare, sau, ma rog, la echivalentul comercial. Supervisor, director, protectia consumatorului, NASA, you name it si te asigur ca rezolv cumva problema.

Acestea fiind zise, revin la episodul Astral de ieri. Nu stiu care sunteti la curent cu oferta trambitata de companie cu privire la trecerea la televiziunea digitala. In fine, noi eram. Si cum nu aveam decat pachetul minim de cablu, Astral nefiind interesata, for some reason, sa ne ia banii pe un pachet mai mare, pana acum ne-am multumit cu ce aveam, completand lacunele cu DVD-uri si youtube. Procedura de upgradare pentru noi insemna, fara dureri de cap, contractarea pachetului de televiziune digitala de la Astral, cu DOUA receivere in pachet, pe asta bazandu-se si oferta. Avem doua televizoare functionale deci avem nevoie de DOUA receivere, altfel nu are rost trecerea la noul format. In fine. Mai erau si alte beneficii - fara antena pe balcon (imi zgarie retina si presupune extra cablaraie), doar aparatele respective care se mufeaza langa fiecare TV in parte direct din cablul preexistent (tot fara extra cablaraie).
Ma duc la biroul Astral de pe Victoriei unde suntem arondati, astept o ora la coada, cand, in sfarsit, imi vine randul, ii spun stimatei doamne de la birou ca doresc sa imi schimb contractuol existent cu cel din oferta cu DOUA receivere, la care imi raspunde: "Din pacate nu putem sa va dam decat un receiver". POFTIM? "Ni s-a spus sa nu dam decat UN receiver, ca acest tip de abonament e foarte solicitat si sa ajunga la toata lumea". POOOFTIIIM? Intreb candid: "Si unde aveti anuntata aceasta decizie?". "Pai nu e anuntata, asa a venit ordinul. Faceti acum contract si va dam numai un receiver, iar peste o luna-doua veniti sa vi-l luati si pe al doilea". "Glumiti", ii zic. "Stimata doamna" - avea un fetis pe formula asta, o tot repeta - "daca astea sunt dispozitiile, eu nu va pot ajuta". Ok, ii zic. Aratati-mi dispozitie oficiala care sa contrazica comunicatul public cu oferta respectiva si plec. "Stimata doamna, nu trebuie sa va arat nimic, asa e". Ii spun ca nu poate veni sa-mi spuna ceva din gura fara sa aiba vreo sustinere birocratica, ea nu si nu. Bine, hai sa vorbim cu superviserul dvs. "Stimata doamna, eu sunt aici cu functia cea mai mare, daca nu va convine, puteti suna la relatii cu clientii". Ca-s proasta, you know. De parca ar raspunde cineva acolo. Nu, domne, vorbiti dvs. "Nuuuu, daca doriti, mergeti in audienta la director, va face acolo programare" (si intrati peste un an). Nu. Vreau sa va respectati propriile angajamente or else. Ii cer numele si pozitia si ea zice "N-aveti decat sa imi faceti reclamatie, eu oricum lucrez pe comision". &*^&%*&%&^$%E$#$@#@#

In fine. Cu numele in geanta, plec, promitandu-i ca o sa ma ocup. Whatever. Il sun pe stapan, ne amintim de episodul de acum un an, cand si-au incalcat contractul la serviciile de internet si am trimis OPC-ul peste ei, de s-a rezolvat dupa aceea in 2 minute si cu telefon de scuze din partea Astral, dupa care stapanul suna la prieteni de-ai nostri cu oaresce puteri paranormale asupra facaturilor de genul asta, ne intalnim in oras si ne intoarcem dupa o ora la aceeasi sucursala Victoria a UPC-ului. Ne vede "stimata doamna" si incepe sa ne intrebe basically ce mai cautam noi acolo, stapanul o intreaba daca isi mentine pozitia cu privire la incalcarea respectivei oferte, daca in continuare sustine ca nu o deranjeaza sa fie reclamata pentru ca lucreaza pe comision. Tipa tace brusc. Noi iesim si asteptam "telefonul". Dupa 5 minute iese o alta tipa de la ghiseu sa ne intrebe daca noi suntem "cei cu al doilea receiver". Well, da. Intram, "stimata doamna" nicaieri (nu-mi vine sa cred ca am devenit spaima functionarilor, ii facem sa se ascunda). Tipa de la ghiseu isi cere scuze, ne face contractul cu cele doua receivere promise, the end.

In tot acest timp, la ghiseul de alaturi, o doamna mai in varsta intreba o alta functionara de ce nu primeste decat un singur receiver. Replica, aceeasi: "nu putem da decatt un singur receiver, sa ajunga la toata lumea". Doamna respectiva tace si inghite. Iar pe noi ne manca limba sa ii aratam ca noi am luat doua :), asa cum scrie in oferta.

Concluzie. Nu suntem oi si stim foarte bine ce drepturi avem. Daca e sa va param, va param si la NASA. Politica UPC-ului e simpla: de ce sa dam cate doua receivere, chiar daca le-am anuntat public in oferta noastra, cand putem sa dam doar unul si sa incheiam de doua ori mai multe contracte. Si, stimata doamna Eugenia Bordusanu, sper din inima ca veti lucra pe comision la REBU.

20.8.07

Sa-ti fie somnul lin si crapul stiuca

Daca imi spunea cineva de curand ca o sa ma trezesc de buna voie la ora 4 dimineata for non-work reasons, i-as fi ras in nas. N-am mai vazut un rasarit de soare de ani lumina (pun intended), unless se pun cele vazute putin inainte de culcare, inainte sa porneasca ratb-ul sau sa se consume alcoolul de pe plaja - nu cele la 2 ore de trezire...

Am hotarat eu acum vreo luna si ceva, cand dadeam cu batzu-n delta, ca-s facuta sa fiu pescarita (faptul ca organizatorii excursiei pe canale ne-au dus ca pe turisti botanisti ce suntem in locul unde se intalnesc tone de puiet bun de prins si cu mana a ajutat la formarea acestei judecati). Drept care, jumatatea mea cea botezata intr-ale pestelui a hotarat ca entuziasmul meu trebuie incurajat, si dupa cateva tentative de a ma trezi in miezu somnului, esuate din pricina unor intimidari lingvistice demne de populatia de autobaza a capitalei(#$Y*%!!!&^ ^^**@%%!!!!! ma-tii, lasa-ma sa dorm!), a reusit sa-si infranga teama de mine si sa ma bage in pat mai devreme, astfel incat, iata, sambata am reusit (desi nu-mi amintesc nimic pana cand ne-am oprit la omv sa luam niste sandwichuri)!

Drept care, doamnelor si domnilor, iata rasaritul:



si iata si sepcuta mea de pescar, cumparata la 4.30 impreuna cu diverse colcaitoare zise si momeala (exista magazine care nu sunt non-stopuri deschise la ora aia! mi s-au deschis perspective noi si nemaiauzite) Revelatia zilei - Moda nu are ora, Che Guevara, eat your heart out:



Ma rog, restul - destul de neinteresant. Prins 3 pesti cu 4 undite (hun-ul nu se incurca, avem toate modelele :) ). Din pacate, chiar daca rulez la aruncatul cu undita fara sa scap si undita in lac, cel mai mare peste prins a fost un gen de limbric mai de soi - si nici macar nu l-am scos eu (pentru ca hun nu m-a lasat sa ma zoc cu lansetele de oameni mari:





Disclamer: nici unul dintre cei 3 pesti prinsi nu a fost vatamat prea tare, si nici nu a fost pastrat intru mancare sau acvariu. Toti au luat calea intoarsa in lac si ii asteptam sa se faca mari ca sa se mai intoarca pe la noi.

1.8.07

vanity fair meets proverbialul-sut-in-fund

Iata: 29 de ani trecuti cu unghiile mancate pana in carne - chiar daca atunci cand m-am luat de fumat aveam senzatia ca voi putea suplini fixatia orala nr. 1 cu o alta (nici o sansa!), iar acum implinesc o luna de cand nu am mai vazut nici o bucatica de semiluna cornoasa desprinsa de stapanul degetel, iar mainile mele arata aproape ca si cand la capatul lor s-ar afla o femeie. Am consumat (de doua ori la propriu) un tub de oja transparenta (si zic de doua ori la propriu, pentru ca 1. sticluta e aproape goala, iar 2. cred ca am pus pe mine un kil de cati polimeri or whatever am mestecat de cand nu m-am mai delectat cu unghiile).

Iata 2: de maine reincep tortura, aka mi-a fost reinnoit pe patru luni abonamentul la sala&spa, asa ca nu mai am nici o scuza sa nu imi misc tonele pe banda de hamsteri. O sa-mi fac maine pozele de "before", sperand ca cele de "after" (pe cale mi le doresc sa arate cum vreau eu cam de Craciun) sa fie cu totul diferite.

Un sut in fund, un pas inainte.