Cine vrea 2 bilete la Whitesnake & Def Leppard

sa-mi lase un mesaj aici cu adresa de email. Pe 8 iulie, la RomExpo, Zona A. Noi nu mai putem sa mergem.

De parca...

...nu aveam destule pe cap, ma trezesc ieri ca s-ar putea sa raman si fara rochie de mireasa. Dupa ce ca habar nu am (nici acum) cum ar trebui sa arate rochia in cauza (evit albul si la chiloti, daramite la suprafata), dupa ce ca a trebuit sa rascolesc netul si o tona de glossy papers din salonul de prezentare, ca sa gasesc, in sfarsit, una care sa nu totally suck, ma duc ieri sa o cumpar si aflu ca fabrica nu o poate face in timp util. Care timp util e de 3 luni, dupa cum mi s-a spus la inceputul anului, sa nu ma grabesc, dar la jumatatea lui iunie sa vin sa dau comanda. Deosebit. Asta pe langa faptul ca in magazin au cateva rochii de proba, dar, fireste, doar pentru persoane a caror glezna trebuie legata cu un fir de ata or smth de pamant ca sa nu-si ia zborul la prima pala de vant. Drept pentru care mi-am probat rochia de mireasa prin intermediul sora-mii, funny tho, dar cine naiba a mai auzit de asa ceva.
Acum - ce mama dracului ma fac? Am mai facut, la sugestia vanzatoarei, o lista cu inca vreo 10 variante de rochii, sa sune luni in Spania sau pe Marte, sau, ma rog, acolo unde le fac, sa vada daca obtin totusi o data de primire a rochiei macar cu o saptamana inainte de nunta. Again, deosebit. Nu stiu cum se face, dar am senzatia ca oamenii normali la cap au mai putine sanse sa se transforme peste noapte in bridezillas.

Ah, si pentru deliciul stimatei audiente: dupa cum i-am declarat ieri, dupa haosul cu rochia, il iubesc pe stapan "pana la cangrena". Asta pentru ca dintr-un motiv sau altul, mai mult sau mai putin motivat de superstitii, am refuzat in timpul procesului de ingrasare ca porcu' sa imi scot inelul de logodna de pe inelarul pe care mi-a fost pus, drept pentru care nu mai iesea nici rupt, si, ierata-mi fie expresia plastica...crescusem in jurul lui. Drept pentru care, daca ma stateam putin, asteptand ca "poate de data asta iese cu sapun" (NOT), ma alegeam cu una bucata deget mai putin la mana dreapta. Dar am remediat. Cu el de fata, ne-am dus la bijutier, care a taiat inelul, l-a largit conform versiunii irn 2.0, mi l-a reparat si asa am ajuns cu un prea frumos sant la baza degetului. Care cica iese totusi, daca ma masez vartos cu voltaren. sau daca slabesc.

cum am putut rata asa ceva

I have merely survived yet another year!

yay, vacanta!

Stiu ca nu merit, pentru ca in ultimele doua saptamani nu am reusit sa prestez academiceste mai nimic, am pendulat intre doctori, analize si guturaiuri, iar faptul ca sunt, partial, in tratament, imi soarbe toata vlaga ramasa, dar:

Mergem la Viena! yuppie, yay, haha!

Ne-am gandit noi ca in eventualitatea ca da cu bomba peste Bucuresti in timpul summitului NATO ar fi bine sa ne caram pe meleaguri mai sigure (sa spunem, Beirut), si cum planul A, de mers la Cluj cu bunica sa se opereze a cazut din motive de lipsa matusa clujeana de la fata locului, ne-am raliat planului lui R. pentru un nou road-trip de inceput de aprilie, traditie inceputa anul trecut, cu drumul la München.

Asa ca poate ca faptul ca am la ce sa visez ma va face sa lucrez mai bine. Desi azi de dimineata n-am reusit decat sa raspund la niste mailuri si sa corectez o traducere, lucru care nu-mi solicita decat jumatatea de creier pe care o posed la ora actuala.

Geduld*

Es war einmal ein junger Bauer, der wollte seine Liebste treffen. Er war ein ungeduldiger Geselle und viel zu früh gekommen. Und verstand sich schlecht aufs' Warten. Er sah nicht den Sonnenschein, nicht den Frühling und die Pracht der Blumen. Ungeduldig warf er sich unter einen Baum und haderte mit sich und der Welt. Da stand plötzlich ein graues Männlein vor ihm und sagte: Ich weiß, wo dich der Schuh drückt. Nimm diesen Knopf und nähe ihn an dein Wams. Und wenn du auf etwas wartest und dir die Zeit zu langsam geht, dann brauchst du nur den Knopf nach rechts zu drehen, und du springst über die Zeit hinweg bis dahin, wo du willst. Er nahm den Zauberknopf und drehte: und schon stand die Liebste vor ihm und lachte ihn an. Er drehte abermals: Und saß mit ihr beim Hochzeitsschmaus. Da sah er seiner jungen Frau in die Augen: Wenn wir doch schon allein wären...Wenn unser neues Haus fertig wäre...Und er drehte immer wieder. Jetzt fehlen uns noch die Kinder und drehte schnell an dem Knopf. Dann kam ihm neues in den Sinn und konnte es nicht erwarten. Und drehte, drehte, daß das Leben an ihm vorbeisprang, und ehe er sich's versah, war er ein alter Mann und lag auf dem Sterbebett. Und merkte, daß er schlecht gewirtschaftet hatte. Nun, da sein Leben verrauscht war, erkannte er, daß auch das Warten des Lebens wert ist. Und er wünschte sich die Zeit zurück.

---

* Heinrich Spoerl. Asta pentru ca tocmai am vazut un film tampit cu Adam Sandler pe HBO si ma dadeam de ceasul mortii cu ce seamana, ca seamana ingrozitor...Si nu mai tineam minte pe ce apasa peronajul principal din poveste. Pana nu mi-am amintit de nasture am parcurs liste de povesti, multe Grimm-uri, Dumnezeule, ce imaginatie bolnava pe constiinta asta colectiva :))

update

Azi, dentist. buhuhu. Maine, golfulica la dentist, a implinit un an si tre sa i se uite niste neni in gura sa imi confirme ce minunat e. In rest, nimic deosebit, iar am avut o saptamana a claustrarii, stat practic numai in casa si tot amanat lucrul la capitolul de predat pana luni dimineata, asa ca azi, maine si poimaine mai voi distra. Macar dupa asta mai ramane unul singur - de scris de la 0 more or less - dupa care, chinurile introducerii. Nici in liceu, la tezele de romana, nu eram in stare sa scriu introducerea la inceput, ca tot poporul. Lasam prima pagina goala si scriam continutul, la sfarsit mai uitam sa vad ce a iesit, faceam un rezumat cu o fraza sforaitoare la inceput si o transcriam pe randurile lasate libere. Cu strategia asta, buna, rea, am ramas pana azi. Mi se pare aproape imposibil sa ma vad intr-un viitor in care mi-am terminat toate treburile pe termen lung care nu ma lasa sa dorm noaptea acum - doctorat, cartea aia ingrozitoare pe care nu ajung sa o corectez, ca de tradus s-a cam tradus, taxele alea pe care nu le-am platit de doi ani (si la care am adunat deja 1 milion amenzi, idiot me). Sunt zile/saptamani/luni/ani cand ma pierd cu totul.

inapoi la oile de toate zilele

Din seria "funky shit" care mi se intampla in general numai mie (me,me,me!), sa vezi ce program am maine: de dimineata, ingerul mortii aka irn e delegata familiei la biserica, cu pachete, coliva si alte cele, in fine, parastas. Dupa pranz ne intalnim cu 'event managerul' (eufemism pentru 'sef de sala', cred) de la Club Residence, sa vedem daca ne place pentru nunta. Dupa aceea, avem un botez. Le-am cam acoperit pe toate pe luna asta, 3 in 1.

In alta ordine de idei, dar sper ca in deplina armonie :) cu hotararile de mai inainte, mi-am rezolvat 1001 de treburi deja (am reusit performanta de Streberul claseri sa depun actele pentru proiect pe 2008 cu cateva zile inainte sa inceapa depunerea efectiva a dosarelor. Am si agenda, yay me, pe care o folosesc la data, to-do-uri, did-that-uri. In avantul meu cu tente suicidale i-am dat chiar si coordonatorului meu de doctorat o hartie cu termenele de predare pentru ultima parte a lucrarii. Stii, cica sunt femeie in toata firea, si tot am nevoie de cineva care sa ma traga de urechi cand nu-mi fac treaba. Lucru care se intampla de obicei inainte ca eu sa-mi dau seama ca nu mi-o fac. Sunt geniala si pe cale sa devin superba.

Apropo de asta, ce idee, slabesc ca sa ma ingras. Chestie probata cu varf si indesat cand eram cu vreo 10 kg sub greutatea mea normala, ajungand acum sa am cu vreo 25-30 peste. Ma intreba cineva de curand daca avem de gand sa facem un copil, la care eu ii raspund ca trebuie sa slabesc pentru asta. Slabesc, prin urmare, ca sa ma pot reface cat vaca.

2. nu imi voi mai taia singura craca de sub picioare

In ultimii ani am fost campioana absoluta la proba de auto-sabotare. Nu stiu cat a fost depresie sau un pariu ciudat de a vedea cat rau imi pot face singura fara sa simt repercusiunile. Cum de pe acum am cam inceput sa le simt, cred ca e momentul sa ma dau jos din trenul asta. E suficient de angoasant sa incep sa percep tot felul de sageti sociale (ultima, ieri seara, - pe bune ca o sa scot raporturi saptamanale legate de munca mea, a inceput sa ma calce pe nervi. La un weekend de la intoarcerea acasa din vacanta, toata lumea obosita, eu vreau sa ma mai joc putin: da, mah, normal, tu de ce ai fi obosita?). Sigur ca da, daca serviciul meu e in cea mai mare parte acasa, cu siguranta nu fac altceva decat sa frec menta toata ziua, sa mananc si sa ma uit la tv. Casnica, frate. Si cum cu genul asta de remarci tot ploua in jurul meu in ultima vreme, incep sa imi influenteze patternurile comportamentale. Lua-v-ar ala de va inspira. Iar eu tre sa imi cumpar un desteptator nou, ma enerveaza sa ma scoale ciuli cand pleaca. Pe mine si pe zuza.

1. voi fi mai furioasa si ma voi exprima ca atare

Asta pentru ca in ultimul an am fost prea zen, ceea ce mi-a daunat in mod clar, in cariera, la mine acasa. E timpul sa devin mai violenta, si voi incepe cu mitocanii handicapati care imi blocheaza zilnic masina in garaj. Voi fi, clar, mai anarhista in scris. Sablonarea asta linistita nu imi prieste deloc, ma claustreaza intr-un loc din care nu mai am nici un chef sa ma trezesc, iar cand e sa ma culc, intind ziua la nesfarsit, sa nu se termine, doar doar s-o intampla ceva sa imi zguduie lumea. Voi porni scandaluri cu hun doar atunci cand voi avea frustrari cauzate de el, nu de lipsa mea de inspiratie. Exceptie, ma rog, crizele motivale pms-istic, si alea, doar o singura data pe luna, la flux. Voi intretine relatia furtunoasa cu ai mei, aplanarea conflictelor ma scoate din contextul lor si ma face sa ma simt ca o straina. Grasa. Imi voi canaliza frustrarile pe frontul micilor lupte birocratice, merita.

2008: bigger, longer, uncut, sau: "de ce e ok sa-ti faci planuri pentru anul nou."

Ma gandeam azi, tarandu-ma printre sleaurile de pe strada inspre Angst (unde n-am gasit nimic de cumparat, wtf, chiar asa de tare s-au speriat distribuitorii de zapada?), ca nu-i nimic in neregula cu formulatul telurilor pentru un an nou. Probabil ca e uncool, pentru ca altfel n-as remarca pe atatea bloguri lipsa oricaror "rezolutii", dar pana la urma, e cam trist: lipsa bilanturilor te pune cumva ca un hamster pe o rotita, iar rotita, odata invartita complet, o ia de la capat insesizabil. As vrea sa am pe rotita mea niste zimti care sa marcheze totusi o rotatie completa, altfel repetitia mi-ar sterge orice tentativa de fixare a memoriei sau de planificare incarcata emotional. Cam asa justific eu faptul ca vreau sa fac un bilant al anului trecut, oricat de prost mi s-ar parea acum in retrospectiva, tocmai pentru a-mi putea fixa planurile pe 2008, care inca de pe acum par sa faca anul de abia inceput ceva mai tentant decat cel care s-a terminat.

Revin.

imi vine sa urlu

Am de platit pana la sfarsitul anului un purcoi de bani la stat. Ca statul, ce sa faca cu ei: ei bine, asta. Iata cum, Doamne iarta-ma, ajungi in asa un hal incat sa iei calendarul crestin ortodox si sa iei la rand toti sfintii de la 1 ianuarie la 31 decembrie, inclusiv pe cei care se bucura de pomenire doar in anii bisecti. In conditiile in care preotilor ortodocsi li se da salariu de la buget (alta chestie pe care nu o inteleg - cum de vocatia sacerdotala este pusa pe picior de egalitate cu cea de sculer-matriter intr-o fabrica de stat, sau de fochist la Radiodifuziune, sa zicem, sau de portar la un minister sau altul) si sar din pamant, de la an la an, tot mai multe biserici ortodoxe, la distante de nici 10 minute intre ele, de cele mai multe ori mai inalte decat blocurile de patru etaje in parcarile carora s-au infipt, in conditiile in care "publicul" de duminica s-a rarit semnificativ, nu in ultimul rand din pricina manelizarii raporturilor dintre Biserica si populatie. Zic bine Biserica si populatie, asa cum zic si Stat si populatie. Cred ca cei care mai cred in Dumnezeu nu mai au vreo alta sansa sa-si restabileasca relatiile spirituale decat depasind stadiul de "bisericosi" si renuntand la intermediari. Iti propun o simpla ecuatie matematica: daca celor 86 de procente de "ortodocsi" declarati le revin 400 de milioane de euro pentru un singur lacas de cult, fie el si cel mai mare si mai chicios din lume, as vrea sa vad si eu statul asta dand restul "procentelor" sume echivalente ca sa se distreze si ele cu o mostra de exhibitionism similara. Nu mai vorbesc de cate ar putea face statul cu banii donati acestui proiect corect plasat - nu-i asa - intre Marriot si Casa Poporului, dar statul nu este Dumnezeu, ci este o masa amorfa de profitori de toate marimile, la fel - dupa cum, iata, s-a demonstrat, este si Biserica Ortodoxa Romana. vreti sa va castigati un loc in rai? (aviz absolventilor de teologie fara parohie in Bucuresti) Porniti o campanie de strangere de fonduri cu alte scopuri decat crearea unui nou post de bugetar: batrani, copii, camine, spitale, consiliere, stiti voi, sunt scrise pe toate gardurile si fetele chinuite.


Disclaimer: sunt botezata ortodox si trecuta de parinti - tot o institutie, tot fara drept de apel din partea mea - pe la cinci ani - la catolici. Afilierea mea confesionala a fost facuta zdrente din pruncie, spiritual sunt unde trebuie. sunt o persoana educata, cunosc ambele parti. la anul ma voi casatori, doresc din tot sufletul sa ma casatoresc si in fata lui Dumnezeu, dar cum? unde?, fara a parea ipocrita? There, am spus-o.

no news, old news sau cum sa o iei cu masina pe scari

Eu am fost sa votez. Si la etajul 1 si la etajul 2. Chiar daca la etajul 1 a trebuit sa fac o mica ancheta pe cont propriu pentru a descoperi unde se pune stampila pe referendum, pentru ca trasaturile de personaj secundar ale celui din urma nu il indreptateau la niste sageti indrumatoare. Sau asa presupun ca l-au vazut unii. Whatever. Oricum, asa mi-am castigat dreptul de a comenta politica urmatoarelor zile. Besnitele ofticoase care cred ca atatandu-si publicul tinta cu contra-indemnuri, nu au facut altceva decat sa-si arate, inca o data, lenea provocata de burtile prea pline. Domnilor, stampila pe NU inseamna nu, absenta de la vot inseamna pur si simplu ca va e lene sa urcati un etaj. Ce-i drept, masinile cu SEN in coada, fie ele si 4x4, nu au obiceiul sa o ia pe scari :)

P.S. A, si inca una: alegerile pentru PE sunt condamnate prin traditie la o participare minuscula. That's a fact, google it daca nu ma crezi. Ca parca vad ce o sa le iasa pe gura/stilou/tastatura unora de prin presa...

o zi buna

Iertata-mi fie indrazneala, dar pentru mine duminicile au avut mai mereu un iz de stricat, amenintator, finalizant, de Spielverderber-party pooper in crescendo-ul placerii care incepe de marti si se incheie undeva sambata, tarziu in noapte. Sfarsitul asta de saptamana a fost ciudat in sensul ca nu a fost salvat decat de ziua de duminica.
Vineri seara am fugit la B., zicand ca o sa-mi clatesc putin creierii de claxoane si bormasini din vecini, ca sa gasesc (si) acolo sunet de muncitori pe schele - acolo unde un vecin a hotarat ca nu are curte prea mare, asa ca isi tranteste o magaoaie fix pe linia gardului cu terenul nostru, ca sa aiba si el vedere cand isi bea dimineata ness-ul in maieu, pe balcon. Vorba tatei: nici sa umblu in putza goala nu mai pot. Eu i-am recomandat sa o faca in continuare, ce motiv mai bun ar avea vecinii sa-si regandeasca ferestrele? "Si ce ne facem daca le place?", a raspuns.
Sambata a plouat si a fost frig si, pe scurt, neatractiv de stat pe terasa. Ma rog, cu exceptia jumatatii de ora in care am pus pariuri care din muncitorii de pe acoperisul magaoaiei va cadea primul. Eu l-am ales pe ala care se balanganea pe tigle cu hamul de siguranta inutil in mana libera (in cealalta tinea drujba). Am pierdut.
Duminica, in schimb, ma trezeste c. la 9, ca "scoala-te si hai sa o taiem inapoi ca nu mai iesim de aici". Viscolea ca-n Siberia, golfulica cu cauciucuri de vara, iesirea din curte si de pe drumeag, incerta. Ok, stat totusi vreo ora sa ne bucuram si noi ochii, cerul negru, negru, negru, vedeai altfel fulgii prin contrast formandu-se direct din nori. Eu, fireste, fara aparat foto, dar cu telefon, ale carei veleitati foto nu le-am probat pana acum (btw, ce naiba iti trebuie camera la telefon, e o intrebare mai veche, bygones). Drept pentru care, pozele au o tenta de Tolstoi (ajuta si mesteacanul, imo):





Apoi am incuiat cabana si am plecat. Spre bucuria lui c., a intrat si esp-ul, drumeagul era un derdelus, dar l-am dovedit. In sosea, insa, nici urma de dezastru, am ajuns in 2 ore jumate intr-un Bucuresti cu 12 grade mai senin. Descarcat caine, plecat in misiune de recuperat una bucata lada banane cu carti pentru institut din vana spate a unui autocar dinspre München, trimisa de prietenul S. Cand mi-a zis ca-i o lada de banane, am crezut ca face misto. Well, nu :)



Si se disimula perfect in marea de papornite avansate de folosinta universala, stii tu, alea din rafie cadrilata. Mi s-a parut ca particip la un trafic de materiale interzise, cine a mai vazut sa astepti o ora in frig un autobuz care sa iti aduca niste carti uzate? Ma rog, am asteptat din mers. Ne-am pornit pe stradutele din spatele Lipscanilor si ne-am luat la intrecere numarand micile Geschäfturi scoase din uz de spectaculoasa claustrare a zonei menita sa se transforme de una singura in sector pietonal, chiar daca acum, nici macar pietonii nu prea mai pot face pasi pe acolo. Tipi multi si dubiosi in ganguri, intrebandu-se ceva pe c., in timp ce ne balansam pe pasarelele de lemn. Cabluri noi dezgropate la unison cu tevi de canalizare ale caror circumferinta era triplata de depuneri de tot soiul, suprapuse pe finaluri de pivnite boltite. Tiganusi alergand si zbierand confirmatori de clisee. Inapoi, in frig, la asteptarea lazii de banane. Frumos, pe bune.

Apoi o seara cu carti si trei feluri de vin, unde s-a dovedit ca stapanul si cu mine ne iubim mult, intrucat am luat amandoi o bataie monumentala, dar extrem de satisfacatoare. Cate chestii se pot face intr-o zi, habar n-aveam, asa m-am prins in jocul asta idiot. Si cat de satisfacatoare poate fi o zi de duminica.

Ce-i drept, a semanat suspect de mult cu o alta zi a saptamanii, poate de vineri...

Astral/UPC strikes back

Edit Iunie 2008:
Primesc, acum cateva zile, pentru prima oara in cei aproape 3 ani de fructuoasa colaborare, prima factura de la UPC. Fireste, pentru perioada de dupa rezilierea contractelor si predarea echipamentelor. Nice try, guys!

Edit Mai 2008:
Concluzie post-factum, dupa cateva (prea multe) luni de servicii extrem de slabe “furnizate” de UPC, asistenta deficitara (a se citi “lipsa” - atunci cand de fiecare data cand bate vantul mai tare emisia se opreste, iar zile in sir nu vine nimeni sa repare, in schimb abonamentul merge inainte, “deficitar” este the understatement of the year). Consumatoarea in cauza = eu a hotarat sa-si asume prostia de a plati o caruta de bani/luna pe pachetul digital si o alta, la fel de plina, pentru internet, s-a dus la biroul Victoriei si a incheiat toate socotelile cu firma. Mai bine deloc pe gratis in loc de deloc pe bani. Sa le stea in gat.



Ca sa lamurim ceva de la bun inceput: Nu sunt oaie, nu fac turma. Nu datorez nimic nici unei firme cu care am contract pentru un serviciu sau altul, cu exceptia facturilor pe care le onorez si in schimbul carora astept sa mi se furnizeze ceea ce mi se datoreaza in schimbul acestor facturi. Ecuatia e simpla, de 1:1. Do ut des, basically. Daca ma calci pe coada, te parasc la doamna invatatoare, sau, ma rog, la echivalentul comercial. Supervisor, director, protectia consumatorului, NASA, you name it si te asigur ca rezolv cumva problema.

Acestea fiind zise, revin la episodul Astral de ieri. Nu stiu care sunteti la curent cu oferta trambitata de companie cu privire la trecerea la televiziunea digitala. In fine, noi eram. Si cum nu aveam decat pachetul minim de cablu, Astral nefiind interesata, for some reason, sa ne ia banii pe un pachet mai mare, pana acum ne-am multumit cu ce aveam, completand lacunele cu DVD-uri si youtube. Procedura de upgradare pentru noi insemna, fara dureri de cap, contractarea pachetului de televiziune digitala de la Astral, cu DOUA receivere in pachet, pe asta bazandu-se si oferta. Avem doua televizoare functionale deci avem nevoie de DOUA receivere, altfel nu are rost trecerea la noul format. In fine. Mai erau si alte beneficii - fara antena pe balcon (imi zgarie retina si presupune extra cablaraie), doar aparatele respective care se mufeaza langa fiecare TV in parte direct din cablul preexistent (tot fara extra cablaraie).
Ma duc la biroul Astral de pe Victoriei unde suntem arondati, astept o ora la coada, cand, in sfarsit, imi vine randul, ii spun stimatei doamne de la birou ca doresc sa imi schimb contractuol existent cu cel din oferta cu DOUA receivere, la care imi raspunde: "Din pacate nu putem sa va dam decat un receiver". POFTIM? "Ni s-a spus sa nu dam decat UN receiver, ca acest tip de abonament e foarte solicitat si sa ajunga la toata lumea". POOOFTIIIM? Intreb candid: "Si unde aveti anuntata aceasta decizie?". "Pai nu e anuntata, asa a venit ordinul. Faceti acum contract si va dam numai un receiver, iar peste o luna-doua veniti sa vi-l luati si pe al doilea". "Glumiti", ii zic. "Stimata doamna" - avea un fetis pe formula asta, o tot repeta - "daca astea sunt dispozitiile, eu nu va pot ajuta". Ok, ii zic. Aratati-mi dispozitie oficiala care sa contrazica comunicatul public cu oferta respectiva si plec. "Stimata doamna, nu trebuie sa va arat nimic, asa e". Ii spun ca nu poate veni sa-mi spuna ceva din gura fara sa aiba vreo sustinere birocratica, ea nu si nu. Bine, hai sa vorbim cu superviserul dvs. "Stimata doamna, eu sunt aici cu functia cea mai mare, daca nu va convine, puteti suna la relatii cu clientii". Ca-s proasta, you know. De parca ar raspunde cineva acolo. Nu, domne, vorbiti dvs. "Nuuuu, daca doriti, mergeti in audienta la director, va face acolo programare" (si intrati peste un an). Nu. Vreau sa va respectati propriile angajamente or else. Ii cer numele si pozitia si ea zice "N-aveti decat sa imi faceti reclamatie, eu oricum lucrez pe comision". &*^&%*&%&^$%E$#$@#@#

In fine. Cu numele in geanta, plec, promitandu-i ca o sa ma ocup. Whatever. Il sun pe stapan, ne amintim de episodul de acum un an, cand si-au incalcat contractul la serviciile de internet si am trimis OPC-ul peste ei, de s-a rezolvat dupa aceea in 2 minute si cu telefon de scuze din partea Astral, dupa care stapanul suna la prieteni de-ai nostri cu oaresce puteri paranormale asupra facaturilor de genul asta, ne intalnim in oras si ne intoarcem dupa o ora la aceeasi sucursala Victoria a UPC-ului. Ne vede "stimata doamna" si incepe sa ne intrebe basically ce mai cautam noi acolo, stapanul o intreaba daca isi mentine pozitia cu privire la incalcarea respectivei oferte, daca in continuare sustine ca nu o deranjeaza sa fie reclamata pentru ca lucreaza pe comision. Tipa tace brusc. Noi iesim si asteptam "telefonul". Dupa 5 minute iese o alta tipa de la ghiseu sa ne intrebe daca noi suntem "cei cu al doilea receiver". Well, da. Intram, "stimata doamna" nicaieri (nu-mi vine sa cred ca am devenit spaima functionarilor, ii facem sa se ascunda). Tipa de la ghiseu isi cere scuze, ne face contractul cu cele doua receivere promise, the end.

In tot acest timp, la ghiseul de alaturi, o doamna mai in varsta intreba o alta functionara de ce nu primeste decat un singur receiver. Replica, aceeasi: "nu putem da decatt un singur receiver, sa ajunga la toata lumea". Doamna respectiva tace si inghite. Iar pe noi ne manca limba sa ii aratam ca noi am luat doua :), asa cum scrie in oferta.

Concluzie. Nu suntem oi si stim foarte bine ce drepturi avem. Daca e sa va param, va param si la NASA. Politica UPC-ului e simpla: de ce sa dam cate doua receivere, chiar daca le-am anuntat public in oferta noastra, cand putem sa dam doar unul si sa incheiam de doua ori mai multe contracte. Si, stimata doamna Eugenia Bordusanu, sper din inima ca veti lucra pe comision la REBU.

propun o noua initiativa...

...pe numele ei: "Mandra ca imi cumpar singura pixuri/mancare/mape/genti".

Cred ca o sa-mi imprim un tricou cu sloganul deasupra si o sa ma invart cu el mai intai prin hipermarketuri, prin zonele unde se formeaza cozi la promotiile de tartine cu pasta de peste.

Sau aici, ca te ia cu sila. Subiectiv, multumesc ;).

Vaicareli

Draga mea, dragul meu, sunt kaputt. M-am stricat de tot, iar acum ma fugaresc cu o surubelnita ca sa ma repar. Nu mai am decat o luna si jumatate pana cand trebuie sa-mi depun lucrarea de doctorat, in plus am de mesterit la corectura unei carti traduse ca sa o dau naibii odata la publicat, cateva articole despre minoritati in Basarabia scrise de niste nemti destepti de tradus(chiar nu stie nimeni in Rep sora si prietena germana?), eu de abia am terminat cu Academia (succes total, desi de data asta mai ramanea sa-mi donez un rinichi pentru feedbackuri bune), iar ieri am avut pana la 9 seara - de la 9 dimineata - de ascultat dume de restantieri (se pare ca am batut un record, vreo 40 de studenti intr-o singura zi la oral - lolz, suna a reclama la urmatorul numar din penthouse :) ).
Deci...kaputt. De saptamana viitoare raman si fara stapan ca-mi pleaca peste mari si tari (ad literam, in Canada), asa ca....

H E L P

Mi-a revenit sentimentul de clasa a 12-a, trimestrul 3, cand, inainte sa plec la 6.30 dimineata spre scoala imi scoteam jurnalul sa ma plang putin in el de soarta nemiloasa.

prin parc

Ceva mai devreme am iesit cu zuza (cainele, nu sora) prin parc, vroiam sa citesc ceva idilic pe o banca, cu caine zumzaind pe langa mine fericit - well, no chance, singurul loc unde ii pot da drumul din lesa e tarcul pentru caini, iar mirosul de acolo ne-a ofilit pe amandoua (pana si zuza s-a urcat langa mine pe banca, nu cumva sa calce in vreun norocel plantat de semenii ei).

Ce m-a distrat cel mai mult insa a fost intalnirea cu un nene care arata cam asa:



si care ducea in lesa...ei bine...NU asa ceva:



ci...




a umblat cineva in ultimul timp la sistemul de valori? :)))

vanity fair meets proverbialul-sut-in-fund

Iata: 29 de ani trecuti cu unghiile mancate pana in carne - chiar daca atunci cand m-am luat de fumat aveam senzatia ca voi putea suplini fixatia orala nr. 1 cu o alta (nici o sansa!), iar acum implinesc o luna de cand nu am mai vazut nici o bucatica de semiluna cornoasa desprinsa de stapanul degetel, iar mainile mele arata aproape ca si cand la capatul lor s-ar afla o femeie. Am consumat (de doua ori la propriu) un tub de oja transparenta (si zic de doua ori la propriu, pentru ca 1. sticluta e aproape goala, iar 2. cred ca am pus pe mine un kil de cati polimeri or whatever am mestecat de cand nu m-am mai delectat cu unghiile).

Iata 2: de maine reincep tortura, aka mi-a fost reinnoit pe patru luni abonamentul la sala&spa, asa ca nu mai am nici o scuza sa nu imi misc tonele pe banda de hamsteri. O sa-mi fac maine pozele de "before", sperand ca cele de "after" (pe cale mi le doresc sa arate cum vreau eu cam de Craciun) sa fie cu totul diferite.

Un sut in fund, un pas inainte.

ia mai toarn-un paharel, sa ne-nveselim cu el!

Ma simt razbunata. Pentru toti cei care vor sa arate ca Paris Hilton, lesinati dupa gadget-uri scumpe si inutile gen iPhone:




Later edit: Psiho de maddox e si mai inversunat pe tema asta

Politikverdrossenheit: Basescu e pentru noi Basescu 2

NU mai vreau sa am ceva de zis degeaba. Dincolo de emotia primei votari dupa implinirea celor 18 ani electorali, perspectiva prezentarii la liceul la care sunt arondata pentru vot nu imi mai trezeste nici o emotie. Cat de cool mi se parea de la inaltimea celor aproape 16 ani, cand, la un seminar oarecare la care am fost cooptata in stafful organizator de diriga, m-am intalnit cu Constantinescu, care mi-a semnat pe un post-it sub un slogan incurajatoar de genul 'ne vedem in 96'... Acum fac eforturi serioase de rememorare pentru a mi-l readuce in fata ochilor pe respectivul ca presedinte. Iliescu-Iliescu-cezura putin probabila-Iliescu-Basescu. Si acum iar Basescu. Chiar mai crede cineva ca avem ceva de spus?

Ne-am autosuspendat de prea multa vreme.