imi vine sa urlu

Am de platit pana la sfarsitul anului un purcoi de bani la stat. Ca statul, ce sa faca cu ei: ei bine, asta. Iata cum, Doamne iarta-ma, ajungi in asa un hal incat sa iei calendarul crestin ortodox si sa iei la rand toti sfintii de la 1 ianuarie la 31 decembrie, inclusiv pe cei care se bucura de pomenire doar in anii bisecti. In conditiile in care preotilor ortodocsi li se da salariu de la buget (alta chestie pe care nu o inteleg - cum de vocatia sacerdotala este pusa pe picior de egalitate cu cea de sculer-matriter intr-o fabrica de stat, sau de fochist la Radiodifuziune, sa zicem, sau de portar la un minister sau altul) si sar din pamant, de la an la an, tot mai multe biserici ortodoxe, la distante de nici 10 minute intre ele, de cele mai multe ori mai inalte decat blocurile de patru etaje in parcarile carora s-au infipt, in conditiile in care "publicul" de duminica s-a rarit semnificativ, nu in ultimul rand din pricina manelizarii raporturilor dintre Biserica si populatie. Zic bine Biserica si populatie, asa cum zic si Stat si populatie. Cred ca cei care mai cred in Dumnezeu nu mai au vreo alta sansa sa-si restabileasca relatiile spirituale decat depasind stadiul de "bisericosi" si renuntand la intermediari. Iti propun o simpla ecuatie matematica: daca celor 86 de procente de "ortodocsi" declarati le revin 400 de milioane de euro pentru un singur lacas de cult, fie el si cel mai mare si mai chicios din lume, as vrea sa vad si eu statul asta dand restul "procentelor" sume echivalente ca sa se distreze si ele cu o mostra de exhibitionism similara. Nu mai vorbesc de cate ar putea face statul cu banii donati acestui proiect corect plasat - nu-i asa - intre Marriot si Casa Poporului, dar statul nu este Dumnezeu, ci este o masa amorfa de profitori de toate marimile, la fel - dupa cum, iata, s-a demonstrat, este si Biserica Ortodoxa Romana. vreti sa va castigati un loc in rai? (aviz absolventilor de teologie fara parohie in Bucuresti) Porniti o campanie de strangere de fonduri cu alte scopuri decat crearea unui nou post de bugetar: batrani, copii, camine, spitale, consiliere, stiti voi, sunt scrise pe toate gardurile si fetele chinuite.


Disclaimer: sunt botezata ortodox si trecuta de parinti - tot o institutie, tot fara drept de apel din partea mea - pe la cinci ani - la catolici. Afilierea mea confesionala a fost facuta zdrente din pruncie, spiritual sunt unde trebuie. sunt o persoana educata, cunosc ambele parti. la anul ma voi casatori, doresc din tot sufletul sa ma casatoresc si in fata lui Dumnezeu, dar cum? unde?, fara a parea ipocrita? There, am spus-o.

no news, old news sau cum sa o iei cu masina pe scari

Eu am fost sa votez. Si la etajul 1 si la etajul 2. Chiar daca la etajul 1 a trebuit sa fac o mica ancheta pe cont propriu pentru a descoperi unde se pune stampila pe referendum, pentru ca trasaturile de personaj secundar ale celui din urma nu il indreptateau la niste sageti indrumatoare. Sau asa presupun ca l-au vazut unii. Whatever. Oricum, asa mi-am castigat dreptul de a comenta politica urmatoarelor zile. Besnitele ofticoase care cred ca atatandu-si publicul tinta cu contra-indemnuri, nu au facut altceva decat sa-si arate, inca o data, lenea provocata de burtile prea pline. Domnilor, stampila pe NU inseamna nu, absenta de la vot inseamna pur si simplu ca va e lene sa urcati un etaj. Ce-i drept, masinile cu SEN in coada, fie ele si 4x4, nu au obiceiul sa o ia pe scari :)

P.S. A, si inca una: alegerile pentru PE sunt condamnate prin traditie la o participare minuscula. That's a fact, google it daca nu ma crezi. Ca parca vad ce o sa le iasa pe gura/stilou/tastatura unora de prin presa...

distractie revolutionara

...in toate sensurile cuvantului. Vorbeam mai demult de intentionatul numar 2 al revistei Clio 1989 si realizatul volum de sine statator de la editura Polirom. In Cotidianul de acum cateva zile, o sinteza interesanta privind disputa care a insotit materialele publicate.

Adaugat la 3 august 07: un interviu cu coordonatorul volumului, prof. dr. Bogdan Murgescu, pe aceeasi tema in Observatorul Cultural Nr. 383 (2 august 2007 - 8 august 2007), impreuna cu un articol similar celui din Cotidianul, semnat Ovidiu Simonca.

Cum mi-am dat in sfarsit seama ca exista Boc?

...cand mi-am dat seama cu cine seamana :)

Politikverdrossenheit: Basescu e pentru noi Basescu 2

NU mai vreau sa am ceva de zis degeaba. Dincolo de emotia primei votari dupa implinirea celor 18 ani electorali, perspectiva prezentarii la liceul la care sunt arondata pentru vot nu imi mai trezeste nici o emotie. Cat de cool mi se parea de la inaltimea celor aproape 16 ani, cand, la un seminar oarecare la care am fost cooptata in stafful organizator de diriga, m-am intalnit cu Constantinescu, care mi-a semnat pe un post-it sub un slogan incurajatoar de genul 'ne vedem in 96'... Acum fac eforturi serioase de rememorare pentru a mi-l readuce in fata ochilor pe respectivul ca presedinte. Iliescu-Iliescu-cezura putin probabila-Iliescu-Basescu. Si acum iar Basescu. Chiar mai crede cineva ca avem ceva de spus?

Ne-am autosuspendat de prea multa vreme.