Serviciul erectii si demolari*

*aluzie la un banner vazut acum o mie de ani cu laruca pe DN1. Si da, era o firma de constructii

M-am pus pe curatenie. Virtuala, e drept, nevertheless, curatenie. Dupa cum urmeaza:

Pastrez forma, m-am obisnuit cu ea, e a mea (intr-o mica proportie).

Scos arhiva, redundanta, nu scriu atat de mult incat sa se rataceasca cei doi cititori fideli .

Modificat multe chestii in blogrolluri. Motivatia, mai jos:

Scos traduttore-tradittore. Prea putin de zis, fata de potentialul domeniului. In aceeasi categorie ar trebui sa intre si miturile urbane, le mai dau o sansa pana la urmatoarea actualizare, imi place subiectul.
Pastrez, cu dubii, si best page in the universe. SSDD. Obsolet, dincolo de jocul intentionat initial, dar still funny, macar pentru cine nu l-a citit pana acum.
Scot moartea online. Aplaud conceptul, continutul este departe de cel anuntat (sau cel putin de cel la care ma asteptam).
Il pastrez si pe Rogozanu, desi parca si-a cam iesit din mana in ultimele luni.
Ii citesc, in continuare, cu placere, pe mircea, pe zu, pe cei de la bloguresti, pe amardezi (prefer pseudonimul, pare mai aproape), si pe Doppelgängeriță.

Recunosc ca ii citesc de ceva vreme, nedeclarat, pe scandalouz, pe ada, aici și aici, pe mara, pe stingoo (sorry, nu te cunosc, dar nu ma pot abtine), si, da, pe, zoso. Ii adaug, in principal pentru mine. Nu ma mai chinui si dau click direct din blog.

Si pentru a-mi incuraja latura frivola, superficiala si ultrabitchy, adaug rubrica efemeride. Cu barfe si moda, na!

Prietenii si familia, lenesi cum or fi, raman. As mai adauga blogul succint al monicai, e-n familie, e departe, urmarim evolutie, sustinem, dar e pe aiureala aia de 360 si habar n-am cum sa-i dau link. Idiot me. Help.

Din capul paginii: Sustin, in continuare, echipa pazea si pe cly. Intra in lista si itw. Acum, ca le vad, imaginile sunt cam agresive (a se citi mari si naspa in contextul imaginii de ansamblu). Oi vedea cum le mai rasucesc, deocamdata raman asa. Restul, la instant fame, cum ii stii. I-as fi sustinut si pe cei de la sportinfo, dar pagina lor a raposat intru Domnul, asa ca – delete.

N-or fi toti aici, s-or mai adauga si altii in timp. In plus, nush cum sa bag rss feedu masii. Help, me internets illiterate person.

oh happy day

Sa se consemneze in cronici si anale: ziua de ieri, 25 iunie 2008, o luna fix-in-cap inainte de schimbarea oficiala a prefixului, a fost cea mai productiva zi a deceniului.

1. Am terminat teza [ok, ok, mai am corecturile, dar la inceputul saptamanii viitoare va fi impachetata si livrata]

2. Am gasit rochia de mireasa, nu numai pe numarul meu, dar si viabila din punct de vedere estetic [aka it didn't suck], am cumparat-o, vine in 3 saptamani [omg,omg,omg!]

3. Vorbit cu prietenii nemti de la TUI, configurat si gebucht honeymoon. Mergem departe [la mama naibii, colt cu unde a intarcat mutu iapa si cu treaba-aia-cu-satelitu'] sa inotam cu rechinii. Incep de pe acum sa iau tranchilizante pentru cele 1563 de ore de zbor, cu cel putin 2 decolari si 2 aterizari pe tura.

A fost si prima zi cu minunatele sandale Hillfiger [superbe colt cu out-of-this-world, dar care mi-au facut picioarele zob cu cele 400 de cureluse de piele multicolore care mi s-au infipt peste tot de la glezna pana in degetul mic].

Si, tocmai cand mi se scria factura pentru rochie, iar eu ma uitam a o suta oara peste poza rochiei alese, ma suni tu, sa ma lase inima, imi amintesc acum cu rusine ca primul lucru pe care l-am zis dupa "omg, [insert name here]!" nu a fost "traiesti", ci "baaai, am rooochie!".

Asa o atmosfera pozitiva ma cam contrariaza, dar ma pot obisnui cu ea.

Yay, yuppie-yay-yay!

De parca...

...nu aveam destule pe cap, ma trezesc ieri ca s-ar putea sa raman si fara rochie de mireasa. Dupa ce ca habar nu am (nici acum) cum ar trebui sa arate rochia in cauza (evit albul si la chiloti, daramite la suprafata), dupa ce ca a trebuit sa rascolesc netul si o tona de glossy papers din salonul de prezentare, ca sa gasesc, in sfarsit, una care sa nu totally suck, ma duc ieri sa o cumpar si aflu ca fabrica nu o poate face in timp util. Care timp util e de 3 luni, dupa cum mi s-a spus la inceputul anului, sa nu ma grabesc, dar la jumatatea lui iunie sa vin sa dau comanda. Deosebit. Asta pe langa faptul ca in magazin au cateva rochii de proba, dar, fireste, doar pentru persoane a caror glezna trebuie legata cu un fir de ata or smth de pamant ca sa nu-si ia zborul la prima pala de vant. Drept pentru care mi-am probat rochia de mireasa prin intermediul sora-mii, funny tho, dar cine naiba a mai auzit de asa ceva.
Acum - ce mama dracului ma fac? Am mai facut, la sugestia vanzatoarei, o lista cu inca vreo 10 variante de rochii, sa sune luni in Spania sau pe Marte, sau, ma rog, acolo unde le fac, sa vada daca obtin totusi o data de primire a rochiei macar cu o saptamana inainte de nunta. Again, deosebit. Nu stiu cum se face, dar am senzatia ca oamenii normali la cap au mai putine sanse sa se transforme peste noapte in bridezillas.

Ah, si pentru deliciul stimatei audiente: dupa cum i-am declarat ieri, dupa haosul cu rochia, il iubesc pe stapan "pana la cangrena". Asta pentru ca dintr-un motiv sau altul, mai mult sau mai putin motivat de superstitii, am refuzat in timpul procesului de ingrasare ca porcu' sa imi scot inelul de logodna de pe inelarul pe care mi-a fost pus, drept pentru care nu mai iesea nici rupt, si, ierata-mi fie expresia plastica...crescusem in jurul lui. Drept pentru care, daca ma stateam putin, asteptand ca "poate de data asta iese cu sapun" (NOT), ma alegeam cu una bucata deget mai putin la mana dreapta. Dar am remediat. Cu el de fata, ne-am dus la bijutier, care a taiat inelul, l-a largit conform versiunii irn 2.0, mi l-a reparat si asa am ajuns cu un prea frumos sant la baza degetului. Care cica iese totusi, daca ma masez vartos cu voltaren. sau daca slabesc.

M-au parasit toti prietenii invizibili

Stiu ca atunci cand ma gandesc la iubitii mei morti, nu fac altceva decat sa repet actul de inchinare la un chip cioplit cu barba. Identificarea prietenului plecat cu imaginea lui ramasa ma face sa ma simt mai putin singura, chiar daca atunci cand simt ca sta in spatele umarului meu si imi aduce aminte de cuvinte civilizate in necivilizatie nu ii recreez fete in cap si nici ceea ce cred ca e mana pe mine nu are cu nimic de a face cu cinci degete de carne.

Cred din ce in ce mai putin in lumea de dincolo sau pur si simplu linia dintre lumi a devenit mult mai groasa, obscurizand puntile mele, de mult aruncate? Cum naiba am reusit sa ma inconjor numai de oameni care cred ca rostul vietii este sa isi faca un rost? Fucking shit, credeam ca o sa zbor in hora numai cu iele de o seama cu mine. Si cand colo, numai muti.

M-au parasit toti prietenii invizibili.

MIA

nu ca ar conta pentru careva, dar, oricum, scuze. n-am mai avut chef de nici de scris si nici de citit bloguri. pur si simplu m-am trezit intr-o dimineata si nu m-a mai tentat sa-mi deschid pagina.
s-au mai intamplat o mie si una de chestii, de-ale mele, de-ale altora, dar e iar ceva in neregula cu scrisul, cu scrisul alor mele. Am tot taraganat incheierea lucrarii, o sa lucrez ceva in weekend, oricum, fireste ca nu e gata atunci cand am zis ca va fi. m-am luat si cu alte treburi, am incercat sa revin la productia de suplimentare a salariului mirobolant de cercetator, din fericire au fost multe comenzi imediat dupa ce am sosit de la Viena, asa ca macar am avut satisfactia unui cont bancar prin care, macar o data anul asta, n-a fluierat vantul. wtf happened cu veniturile incredibile de pana acum vreun an? la lista de teorii motivationale pentru terminarea scolii s-a adaugat macar acuma, explicit, nevoia de a castiga naibii calumea, as i used too. spoiled brat, da pe banii mei...

mergem peste doua ore sa facem degustarea meniului pentru nunta. i'm freaking out for some reason. poate pentru ca vine si mama, si stii cum e cu nevoia mea pana de curand nedescoperita de a face pe plac tuturor.

lebedele care nu mai termina odata capitolul ala

Pe scurt, am intarziat serioznaia predarea ultimului capitol, dar stii cum e: nu vrea sa plece de la mine. Odata terminat, ar intra in sistem si stie prea bine ca e de preferat sa se ascunda dupa dentisti, orelisti, paste catolic si random web browsing decat sa o ia de capul lui in lumea larga, prea plina de documente word noi, astenizate de cursoare in cap de pagina care nu se lasa urnite.

Am cele mai bune intentii sa il intarc zilele astea, macar ca plecarea de duminica s-a transformat intr-o piatra de hotar care ma face sa judec in termeni de "inainte sa plecam la Viena" si "cand ne intoarcem, o sa...", chit ca-i doar pentru 5 zile.

Plus ca sandramaua de langa noi a intrat, dupa lupte seculare, iar in lucru, deci soarta mea este, lucru cert, sa lucrez la licente, dizertatii, doctorate, in sunetul dulce al baroaselor (ce plural straniu, tocmai l-am verificat pe dexonline) si al picamerelor (pe asta nu l-am verificat). Ceea ce inseamna ca dupa ce predau si capitolul asta ("inainte sa plecam"), o sa ma mut la B., sa termin in 3-4 saptamani si ce a mai ramas, si poate acolo scap naibii de zgomotele astea, pe care de cand aud (alta poveste, alt post), nu imi mai dau pace. Ma rog. Accept orice scuza, cand mi se termina o sa te rog sa imi dai si mie niste idei noi.

Diseara iesim sa ne culturalizam baietii (pusi la 'ambatz' prin tortura exemplului - "pai uite, si A. vine cu B., si daca pana si C. vine cu D., de ce n-ai veni si tu, buhuhu?". Parsivenia trebii e ca in modul asta am scapat si de reprosurile directe, pentru ca in ultimele saptamani, ulterioare cumpararii biletelor, au fost mai ocupati sa se injure intre ei 'ca de ce ai cedat, uite acum nu mai am ce face', asa ca daca ii aud cascand diseara sau ii vad hlizindu-se homofob la legginsii lui Siegrief, ii arunc peste balcon - exista un motiv, in fond, pentru care nu am mai gasit bilete decat acolo.

din seria "anunturi si mica publicitate"

dragii mosului, stimati telespectatori, draghi zriteli, dami gospodari :), dear ladies and gentlemen:

am fixat data nuntii!

se pare ca am intrat si eu in lumea respectabilelor femei carora li se amputeaza juma' de creier cand li se prefigureaza clar nunta. dupa ziua de sambata, cand am vizitat "locul" si ne-am hotarat instantaneu pentru el, m-am trezit cu un norisor roz sub mine, ceea ce, pentru cei care ma cunosc, este cu totul surprinzator, daca nu chiar nelalocul lui (da, sunt ciufuta si port tricouri cu sloganuri macabre, ba chiar ma si ocup on a daily basis de morti si inmormantari). am reusit chiar sa depasesc revolta fata de purcoiul de bani care mi se pare cu totul nejustificat de aruncat in toate directiile cu ocazia cu pricina, dar imi mentin nestramutata parerea ca volanele, fundele si husele alea jenante cu fundite in culori pe care nu le-ai folosi never ever in viata de zi cu zi suck all the way. sper doar ca valul pe care m-am urcat sa nu ma duca in directia aia in decursul lunilor ce vor urma.

deocamdata nu mai am alte griji, odata dat avansul pentru restaurant, decat sa fac ceva cu mine, astfel incat sa arate rochia aia cat de cat ca in pozele de prezentare (adica mai putin ca o husa anti-praf aruncata pe o canapea-coltar si mai mult ca treaba aia frumoasa si eleganta de pe niste tipe nemancate de la Craciunul 2006).

P.S. omg, omg, omg, all the pretty things pe care le-am vazut cu larucutza (schimb de linkuri pe ym, figures ca prietena mea cea mai buna sa fie la mama naibii cand ma marit) si tot felul de alte tampenii conexe, ok, somebody dati-mi o palma si trimiteti-ma inapoi la treaba!

2. nu imi voi mai taia singura craca de sub picioare

In ultimii ani am fost campioana absoluta la proba de auto-sabotare. Nu stiu cat a fost depresie sau un pariu ciudat de a vedea cat rau imi pot face singura fara sa simt repercusiunile. Cum de pe acum am cam inceput sa le simt, cred ca e momentul sa ma dau jos din trenul asta. E suficient de angoasant sa incep sa percep tot felul de sageti sociale (ultima, ieri seara, - pe bune ca o sa scot raporturi saptamanale legate de munca mea, a inceput sa ma calce pe nervi. La un weekend de la intoarcerea acasa din vacanta, toata lumea obosita, eu vreau sa ma mai joc putin: da, mah, normal, tu de ce ai fi obosita?). Sigur ca da, daca serviciul meu e in cea mai mare parte acasa, cu siguranta nu fac altceva decat sa frec menta toata ziua, sa mananc si sa ma uit la tv. Casnica, frate. Si cum cu genul asta de remarci tot ploua in jurul meu in ultima vreme, incep sa imi influenteze patternurile comportamentale. Lua-v-ar ala de va inspira. Iar eu tre sa imi cumpar un desteptator nou, ma enerveaza sa ma scoale ciuli cand pleaca. Pe mine si pe zuza.

1. voi fi mai furioasa si ma voi exprima ca atare

Asta pentru ca in ultimul an am fost prea zen, ceea ce mi-a daunat in mod clar, in cariera, la mine acasa. E timpul sa devin mai violenta, si voi incepe cu mitocanii handicapati care imi blocheaza zilnic masina in garaj. Voi fi, clar, mai anarhista in scris. Sablonarea asta linistita nu imi prieste deloc, ma claustreaza intr-un loc din care nu mai am nici un chef sa ma trezesc, iar cand e sa ma culc, intind ziua la nesfarsit, sa nu se termine, doar doar s-o intampla ceva sa imi zguduie lumea. Voi porni scandaluri cu hun doar atunci cand voi avea frustrari cauzate de el, nu de lipsa mea de inspiratie. Exceptie, ma rog, crizele motivale pms-istic, si alea, doar o singura data pe luna, la flux. Voi intretine relatia furtunoasa cu ai mei, aplanarea conflictelor ma scoate din contextul lor si ma face sa ma simt ca o straina. Grasa. Imi voi canaliza frustrarile pe frontul micilor lupte birocratice, merita.

2008: bigger, longer, uncut, sau: "de ce e ok sa-ti faci planuri pentru anul nou."

Ma gandeam azi, tarandu-ma printre sleaurile de pe strada inspre Angst (unde n-am gasit nimic de cumparat, wtf, chiar asa de tare s-au speriat distribuitorii de zapada?), ca nu-i nimic in neregula cu formulatul telurilor pentru un an nou. Probabil ca e uncool, pentru ca altfel n-as remarca pe atatea bloguri lipsa oricaror "rezolutii", dar pana la urma, e cam trist: lipsa bilanturilor te pune cumva ca un hamster pe o rotita, iar rotita, odata invartita complet, o ia de la capat insesizabil. As vrea sa am pe rotita mea niste zimti care sa marcheze totusi o rotatie completa, altfel repetitia mi-ar sterge orice tentativa de fixare a memoriei sau de planificare incarcata emotional. Cam asa justific eu faptul ca vreau sa fac un bilant al anului trecut, oricat de prost mi s-ar parea acum in retrospectiva, tocmai pentru a-mi putea fixa planurile pe 2008, care inca de pe acum par sa faca anul de abia inceput ceva mai tentant decat cel care s-a terminat.

Revin.

i miss my best friend

stii care esti ;)

well, fost la un loc nou de fete, tuns, organizat copite, defrisari etc, stii tu, si iaca, nu am cui sa-i zic ce oja incredibila mi s-a intins pe degetele, sau ce misto erau scaunele din coafor, si cum s-au apucat toate angajatele sa decoreze jointul cu beteala peste noul meu breton.
si nici n-am cui sa-i mai vorbesc de una-alta, alte una-alta decat cele spuse altora, barfele nu se disemineaza cum trebuie, iar stapanul ramane de piatra la rautatile mele atunci cand ramasul de piatra e total nelalocul lui.
e atat de cacat ca ajungi la o varsta cand n-ai de unde naibii sa-ti mai gasesti un new best friend, cand e imposibil sa-ti promovezi restul de prieteni din categoria "diverse" in postura de "cel mai bun" sau "cea mai buna" si cand, a doua zi dupa o seara de barfe si marturisiri cu diversi potentiali foarte apropiati, iti pare rau de ce ai zis si iti dai seama ca e oh so wrong, si ca nimeni nu o sa-ti mai povesteasca vreodata ca ii e baia in renovare si a trebuit sa se duca tocmai la universitate sa faca pipi.

imi vine sa urlu

Am de platit pana la sfarsitul anului un purcoi de bani la stat. Ca statul, ce sa faca cu ei: ei bine, asta. Iata cum, Doamne iarta-ma, ajungi in asa un hal incat sa iei calendarul crestin ortodox si sa iei la rand toti sfintii de la 1 ianuarie la 31 decembrie, inclusiv pe cei care se bucura de pomenire doar in anii bisecti. In conditiile in care preotilor ortodocsi li se da salariu de la buget (alta chestie pe care nu o inteleg - cum de vocatia sacerdotala este pusa pe picior de egalitate cu cea de sculer-matriter intr-o fabrica de stat, sau de fochist la Radiodifuziune, sa zicem, sau de portar la un minister sau altul) si sar din pamant, de la an la an, tot mai multe biserici ortodoxe, la distante de nici 10 minute intre ele, de cele mai multe ori mai inalte decat blocurile de patru etaje in parcarile carora s-au infipt, in conditiile in care "publicul" de duminica s-a rarit semnificativ, nu in ultimul rand din pricina manelizarii raporturilor dintre Biserica si populatie. Zic bine Biserica si populatie, asa cum zic si Stat si populatie. Cred ca cei care mai cred in Dumnezeu nu mai au vreo alta sansa sa-si restabileasca relatiile spirituale decat depasind stadiul de "bisericosi" si renuntand la intermediari. Iti propun o simpla ecuatie matematica: daca celor 86 de procente de "ortodocsi" declarati le revin 400 de milioane de euro pentru un singur lacas de cult, fie el si cel mai mare si mai chicios din lume, as vrea sa vad si eu statul asta dand restul "procentelor" sume echivalente ca sa se distreze si ele cu o mostra de exhibitionism similara. Nu mai vorbesc de cate ar putea face statul cu banii donati acestui proiect corect plasat - nu-i asa - intre Marriot si Casa Poporului, dar statul nu este Dumnezeu, ci este o masa amorfa de profitori de toate marimile, la fel - dupa cum, iata, s-a demonstrat, este si Biserica Ortodoxa Romana. vreti sa va castigati un loc in rai? (aviz absolventilor de teologie fara parohie in Bucuresti) Porniti o campanie de strangere de fonduri cu alte scopuri decat crearea unui nou post de bugetar: batrani, copii, camine, spitale, consiliere, stiti voi, sunt scrise pe toate gardurile si fetele chinuite.


Disclaimer: sunt botezata ortodox si trecuta de parinti - tot o institutie, tot fara drept de apel din partea mea - pe la cinci ani - la catolici. Afilierea mea confesionala a fost facuta zdrente din pruncie, spiritual sunt unde trebuie. sunt o persoana educata, cunosc ambele parti. la anul ma voi casatori, doresc din tot sufletul sa ma casatoresc si in fata lui Dumnezeu, dar cum? unde?, fara a parea ipocrita? There, am spus-o.

o zi buna

Iertata-mi fie indrazneala, dar pentru mine duminicile au avut mai mereu un iz de stricat, amenintator, finalizant, de Spielverderber-party pooper in crescendo-ul placerii care incepe de marti si se incheie undeva sambata, tarziu in noapte. Sfarsitul asta de saptamana a fost ciudat in sensul ca nu a fost salvat decat de ziua de duminica.
Vineri seara am fugit la B., zicand ca o sa-mi clatesc putin creierii de claxoane si bormasini din vecini, ca sa gasesc (si) acolo sunet de muncitori pe schele - acolo unde un vecin a hotarat ca nu are curte prea mare, asa ca isi tranteste o magaoaie fix pe linia gardului cu terenul nostru, ca sa aiba si el vedere cand isi bea dimineata ness-ul in maieu, pe balcon. Vorba tatei: nici sa umblu in putza goala nu mai pot. Eu i-am recomandat sa o faca in continuare, ce motiv mai bun ar avea vecinii sa-si regandeasca ferestrele? "Si ce ne facem daca le place?", a raspuns.
Sambata a plouat si a fost frig si, pe scurt, neatractiv de stat pe terasa. Ma rog, cu exceptia jumatatii de ora in care am pus pariuri care din muncitorii de pe acoperisul magaoaiei va cadea primul. Eu l-am ales pe ala care se balanganea pe tigle cu hamul de siguranta inutil in mana libera (in cealalta tinea drujba). Am pierdut.
Duminica, in schimb, ma trezeste c. la 9, ca "scoala-te si hai sa o taiem inapoi ca nu mai iesim de aici". Viscolea ca-n Siberia, golfulica cu cauciucuri de vara, iesirea din curte si de pe drumeag, incerta. Ok, stat totusi vreo ora sa ne bucuram si noi ochii, cerul negru, negru, negru, vedeai altfel fulgii prin contrast formandu-se direct din nori. Eu, fireste, fara aparat foto, dar cu telefon, ale carei veleitati foto nu le-am probat pana acum (btw, ce naiba iti trebuie camera la telefon, e o intrebare mai veche, bygones). Drept pentru care, pozele au o tenta de Tolstoi (ajuta si mesteacanul, imo):





Apoi am incuiat cabana si am plecat. Spre bucuria lui c., a intrat si esp-ul, drumeagul era un derdelus, dar l-am dovedit. In sosea, insa, nici urma de dezastru, am ajuns in 2 ore jumate intr-un Bucuresti cu 12 grade mai senin. Descarcat caine, plecat in misiune de recuperat una bucata lada banane cu carti pentru institut din vana spate a unui autocar dinspre München, trimisa de prietenul S. Cand mi-a zis ca-i o lada de banane, am crezut ca face misto. Well, nu :)



Si se disimula perfect in marea de papornite avansate de folosinta universala, stii tu, alea din rafie cadrilata. Mi s-a parut ca particip la un trafic de materiale interzise, cine a mai vazut sa astepti o ora in frig un autobuz care sa iti aduca niste carti uzate? Ma rog, am asteptat din mers. Ne-am pornit pe stradutele din spatele Lipscanilor si ne-am luat la intrecere numarand micile Geschäfturi scoase din uz de spectaculoasa claustrare a zonei menita sa se transforme de una singura in sector pietonal, chiar daca acum, nici macar pietonii nu prea mai pot face pasi pe acolo. Tipi multi si dubiosi in ganguri, intrebandu-se ceva pe c., in timp ce ne balansam pe pasarelele de lemn. Cabluri noi dezgropate la unison cu tevi de canalizare ale caror circumferinta era triplata de depuneri de tot soiul, suprapuse pe finaluri de pivnite boltite. Tiganusi alergand si zbierand confirmatori de clisee. Inapoi, in frig, la asteptarea lazii de banane. Frumos, pe bune.

Apoi o seara cu carti si trei feluri de vin, unde s-a dovedit ca stapanul si cu mine ne iubim mult, intrucat am luat amandoi o bataie monumentala, dar extrem de satisfacatoare. Cate chestii se pot face intr-o zi, habar n-aveam, asa m-am prins in jocul asta idiot. Si cat de satisfacatoare poate fi o zi de duminica.

Ce-i drept, a semanat suspect de mult cu o alta zi a saptamanii, poate de vineri...

omg, omg, omg

ok, de ajuns cu vaicarelile. multumeeeesc mircea, pentru asta, mi-ai luminat biroul cu cel putin 1325 de kW :))

*pentru nelamuriti, sectiunea 3 /Articole, "Povestea lui Lisey"

prin urmare...

vaicareli returns

as fi putut fi si eu cu el acolo acum...



si-n loc de asta, tot aici am ramas



si e asa urat afara, si in afara de a iesi in parc cu zuza la closetelul de catei si de rapidele evadari la luat tigari (x2) si la supermarket (x1), n-am mai scos capul din hruba asta de 3 zile. sunt curioasa daca o sa creasca muschi (d-ala verde, nu d-ala pe baza de proteine si sport) pe mine pana mi se intoarce iubitu'. si e un friiiig...

Sa-ti fie somnul lin si crapul stiuca

Daca imi spunea cineva de curand ca o sa ma trezesc de buna voie la ora 4 dimineata for non-work reasons, i-as fi ras in nas. N-am mai vazut un rasarit de soare de ani lumina (pun intended), unless se pun cele vazute putin inainte de culcare, inainte sa porneasca ratb-ul sau sa se consume alcoolul de pe plaja - nu cele la 2 ore de trezire...

Am hotarat eu acum vreo luna si ceva, cand dadeam cu batzu-n delta, ca-s facuta sa fiu pescarita (faptul ca organizatorii excursiei pe canale ne-au dus ca pe turisti botanisti ce suntem in locul unde se intalnesc tone de puiet bun de prins si cu mana a ajutat la formarea acestei judecati). Drept care, jumatatea mea cea botezata intr-ale pestelui a hotarat ca entuziasmul meu trebuie incurajat, si dupa cateva tentative de a ma trezi in miezu somnului, esuate din pricina unor intimidari lingvistice demne de populatia de autobaza a capitalei(#$Y*%!!!&^ ^^**@%%!!!!! ma-tii, lasa-ma sa dorm!), a reusit sa-si infranga teama de mine si sa ma bage in pat mai devreme, astfel incat, iata, sambata am reusit (desi nu-mi amintesc nimic pana cand ne-am oprit la omv sa luam niste sandwichuri)!

Drept care, doamnelor si domnilor, iata rasaritul:



si iata si sepcuta mea de pescar, cumparata la 4.30 impreuna cu diverse colcaitoare zise si momeala (exista magazine care nu sunt non-stopuri deschise la ora aia! mi s-au deschis perspective noi si nemaiauzite) Revelatia zilei - Moda nu are ora, Che Guevara, eat your heart out:



Ma rog, restul - destul de neinteresant. Prins 3 pesti cu 4 undite (hun-ul nu se incurca, avem toate modelele :) ). Din pacate, chiar daca rulez la aruncatul cu undita fara sa scap si undita in lac, cel mai mare peste prins a fost un gen de limbric mai de soi - si nici macar nu l-am scos eu (pentru ca hun nu m-a lasat sa ma zoc cu lansetele de oameni mari:





Disclamer: nici unul dintre cei 3 pesti prinsi nu a fost vatamat prea tare, si nici nu a fost pastrat intru mancare sau acvariu. Toti au luat calea intoarsa in lac si ii asteptam sa se faca mari ca sa se mai intoarca pe la noi.

titanic de geniului

Dormeam si eu ca omu' - lemn, dusa, gone - pe la 9, duminica, what the hell!, suna maica-mea, raspund, ea zbiera, voci superagitate pe fundal, o sonerie blocata sunand incontinuu (baterii noi, deh), pe scurt: idiotilor de la ApaNova li s-a spart o megamagistrala de apa pe strada, iar la noi in casa se scurge cu furie jumatate din potentialul de alimentare cu apa potabila al Bucurestiului. Nu glumesc. Strada noastra, pompos numita "bulevard" (poate doar apropierea de fundul curtii palatului Cotroceni si a establishmentului prezidential Golden Blitz o justifica), era a freaking asezamant de locuinte lacustre si, ce-i mai rau, aproape toate demisolurile (in majoritate locuite, adica apartamente in sine), inundate cu cel putin 30 de cm de apa (in punctul cel mai jos al pantei strazii, au fost camere inundate la nivel de 1,20 metri). Circ intreg. Stau si ma gandesc daca nu era strada unde era, daca oamenii se miscau cum s-au miscat. Noi suntem asigurati (mai ales ca ACEEASI magistrala s-a mai busit odata, prin '99, cu consecinte similare!), nu stiu foarte bine cum e cu bunurile (mocheta s-a dus dracului, canapeaua, my sweet coffee-table innamolite, in furia apei care a crescut si a crescut - de devenisera geamurile ca niste hublouri - spargandu-se pana la urma violent in camera - un poof zburand si infigandu-se in peretele de rigips de langa usa...haos).

Ma rog. Venit pompieri (tot tipul irn fascinata de faptul ca pompierii apar si la apa, mi se pare destul de paradoxal daca nu chiar de-a dreptul oximoronic :) ), venit ApaNova cu o (1) sugatoare, injurat de oamenii de pe strada, mai adus una sau doua, in fine, incetul cu incetul nu a mai ramas decat namolul. O sa povesteasca sigur zuza mai in detaliu, she ruled the street cum iesise ea in sortulet si mini maieutz si urla la "factorii de ordine" sa-si miste cururile mai repede. Asa am cunoscut si eu din vecini, ca de exemplu vecinul de la doua case distanta, care ne fascinase pe mine si pe zuza pe reteaua noastra de strada, cand ne mai luam filme unul de la altul, cu cantitatea impresionanta de porn de pe hard :).

Concluzia: cat de ingrijorate se dadeau toate "forurile abilitate": venit 1. om de la Apanova sa faca lista prealabile de daune. Cu aparat foto. 2. venit hunky fireman sa faca poze si estimare pagube. Asta mi-a placut (sorry hun, e fireman, sunt o biata femeie care nu se poate opune stereotipurilor). 3. venit agent principal whatever whatever whatshisname de la circa whatever (suntem la a treia circa in interval de 1 an, nu ne place nimeni :( ). Face si el poze, face estimare, ne informeaza ca in 60 de zile sa sue the motherfuckers :)). 4. Vine iar de la Apanova, de data asta some worried ass frenchman (excuse my...French) sa-si mai dea si el cu parerea, asta in conditiile in care zuza facuse un atac de hiperactivitate si spalase tot demisolul de namol, si noi tot incercam sa-l convingem in franceza ca era mult mai rau, sor-mea era de vina ca a facut curat :)). Si nu, dunga aia de la 30 de cm din camera din fata nu e decorativa, acolo a stationat apa pana au scos-o aia cu vidanja :)

Sunday fun for the whole family, yey.
Faza cea mai misto a fost totusi cum am reactionat eu cand m-a sunat mama sa vin repede: imbracat in 5 secunde si...for some weird reason, luat cainele cu mine. I'm perfectly trained for disaster, ti-am zis eu.

Cu casa-n cap si dor de duca

Sunt intr-o dispozitie stranie, casa imi cade in cap, am tradus 10 pagini din germana intr-o ora, fericita ca ma pot face utila - in sensul de platita - in ultima vreme, de cand am renuntat la activitatile purely money-making, si scriind notite pe hartie, calculator si in cap pe subiecte mai mult sau mai putin legate de lucrarea de doctorat, aplicand la proiecte intru gloria mea eterna, banii chiar au devenit o problema, chestie care, in rasfatul meu nedetectat pana de curand, mi se pare cel putin exotica.
...Iar maine plec intr-o expeditie nemaivazuta la B., unde urmeaza sa stau o saptamana doar cu parintii mei (si cu laptopul, cu care sper sa fac lucruri interesante de pe terasa echipata cu priza si vedere mana-ntai la bucegi).



Cred ca se fac 15 ani de cand n-am mai fost cu ai mei pe undeva, chestie care ma ingrijoreaza - in sensul ca acum mi se pare chiar dezirabila o treaba care la 15 ani imi dadea fiori pe sira spinarii si mancarimi lacrimogeno-isterice in coltul ochilor.

16 shoturi de tequila si un drum in bucovina

...si memorie lipsa pret de cateva ore bune. In ciuda / sau tocmai datorita acestui fapt (nu-mi dau seama, am imbatranit, altadata alcoolul era o masura destul de evidenta pentru masurarea succesului unei petreceri), nunta uneia dintre cele mai bune prietene ale mele a fost cel mai reusit eveniment de gen la care am participat vreodata. Avand in vedere ca, in continuare, nu stiu cum vreau sa fie nunta mea (la anul), informatiile primite acum imi vor prinde tocmai bine: combinatia de locatie absolut incantatoare (Moldovita) si grup de oameni restrans (cca. 35 de oameni) - cu totii predispusi la distractie si oricum neavand de ales sa faca altfel, avand in vedere ca nu aveau unde sa fuga, toti fiind cazati in acelasi hotel unde avea loc si petrecerea...

Si, in aceeasi ordine de idei, Bucovina este superba:

blog de pe dunare

6/10/07

Aveam o prietena in anul intai de facultate, pe care am dus-o, fireste, la Bran, iar in prima noapte de betie in 2 [doua] am tinut sa-I povestesc - in tot acest timp uitandu-ma fix la un bustean rosu din soba de lemne deschisa - ca mai tot timpul ma simt ca o bucata de jar scufundandu-se netopit intr-o mare monstruoasa de apa transparenta. Din seria "aiuratenii", inca una: cand ma scufund, mai ales in mare, imi rasucesc corpul astfel incat sa pot privi soarele direct in ochi. Si, in cea de-a treia ordine de idei, sunt pe o barca pe Dunarea veche, de unde scriu, fac poze si beau cu prietenii cel mai bun vin alb si rece. Ramblimg stops now, pics follow below. Enjoy, cause I already do it liVe.

[today's edit: scris pe pda-ul pe care il foloseam "sa ma dau" cu gps-ul pe canalele din Delta :). Am ales sa pastrez spellingul original si n-am mai adaugat nimic. Soarele era tare, verdele era foarte verde, albastrul - asisderea, iar vinul aburea paharul de rece ce era. Life is good sometimes]