4.6.08

M-au parasit toti prietenii invizibili

Stiu ca atunci cand ma gandesc la iubitii mei morti, nu fac altceva decat sa repet actul de inchinare la un chip cioplit cu barba. Identificarea prietenului plecat cu imaginea lui ramasa ma face sa ma simt mai putin singura, chiar daca atunci cand simt ca sta in spatele umarului meu si imi aduce aminte de cuvinte civilizate in necivilizatie nu ii recreez fete in cap si nici ceea ce cred ca e mana pe mine nu are cu nimic de a face cu cinci degete de carne.

Cred din ce in ce mai putin in lumea de dincolo sau pur si simplu linia dintre lumi a devenit mult mai groasa, obscurizand puntile mele, de mult aruncate? Cum naiba am reusit sa ma inconjor numai de oameni care cred ca rostul vietii este sa isi faca un rost? Fucking shit, credeam ca o sa zbor in hora numai cu iele de o seama cu mine. Si cand colo, numai muti.

M-au parasit toti prietenii invizibili.

No comments: