hoașcă

30
chiar a trebuit sa se intample ce s-a intamplat ca sa nu imi mai pese?

Serviciul erectii si demolari*

*aluzie la un banner vazut acum o mie de ani cu laruca pe DN1. Si da, era o firma de constructii

M-am pus pe curatenie. Virtuala, e drept, nevertheless, curatenie. Dupa cum urmeaza:

Pastrez forma, m-am obisnuit cu ea, e a mea (intr-o mica proportie).

Scos arhiva, redundanta, nu scriu atat de mult incat sa se rataceasca cei doi cititori fideli .

Modificat multe chestii in blogrolluri. Motivatia, mai jos:

Scos traduttore-tradittore. Prea putin de zis, fata de potentialul domeniului. In aceeasi categorie ar trebui sa intre si miturile urbane, le mai dau o sansa pana la urmatoarea actualizare, imi place subiectul.
Pastrez, cu dubii, si best page in the universe. SSDD. Obsolet, dincolo de jocul intentionat initial, dar still funny, macar pentru cine nu l-a citit pana acum.
Scot moartea online. Aplaud conceptul, continutul este departe de cel anuntat (sau cel putin de cel la care ma asteptam).
Il pastrez si pe Rogozanu, desi parca si-a cam iesit din mana in ultimele luni.
Ii citesc, in continuare, cu placere, pe mircea, pe zu, pe cei de la bloguresti, pe amardezi (prefer pseudonimul, pare mai aproape), si pe Doppelgängeriță.

Recunosc ca ii citesc de ceva vreme, nedeclarat, pe scandalouz, pe ada, aici și aici, pe mara, pe stingoo (sorry, nu te cunosc, dar nu ma pot abtine), si, da, pe, zoso. Ii adaug, in principal pentru mine. Nu ma mai chinui si dau click direct din blog.

Si pentru a-mi incuraja latura frivola, superficiala si ultrabitchy, adaug rubrica efemeride. Cu barfe si moda, na!

Prietenii si familia, lenesi cum or fi, raman. As mai adauga blogul succint al monicai, e-n familie, e departe, urmarim evolutie, sustinem, dar e pe aiureala aia de 360 si habar n-am cum sa-i dau link. Idiot me. Help.

Din capul paginii: Sustin, in continuare, echipa pazea si pe cly. Intra in lista si itw. Acum, ca le vad, imaginile sunt cam agresive (a se citi mari si naspa in contextul imaginii de ansamblu). Oi vedea cum le mai rasucesc, deocamdata raman asa. Restul, la instant fame, cum ii stii. I-as fi sustinut si pe cei de la sportinfo, dar pagina lor a raposat intru Domnul, asa ca – delete.

N-or fi toti aici, s-or mai adauga si altii in timp. In plus, nush cum sa bag rss feedu masii. Help, me internets illiterate person.

De parca...

...nu aveam destule pe cap, ma trezesc ieri ca s-ar putea sa raman si fara rochie de mireasa. Dupa ce ca habar nu am (nici acum) cum ar trebui sa arate rochia in cauza (evit albul si la chiloti, daramite la suprafata), dupa ce ca a trebuit sa rascolesc netul si o tona de glossy papers din salonul de prezentare, ca sa gasesc, in sfarsit, una care sa nu totally suck, ma duc ieri sa o cumpar si aflu ca fabrica nu o poate face in timp util. Care timp util e de 3 luni, dupa cum mi s-a spus la inceputul anului, sa nu ma grabesc, dar la jumatatea lui iunie sa vin sa dau comanda. Deosebit. Asta pe langa faptul ca in magazin au cateva rochii de proba, dar, fireste, doar pentru persoane a caror glezna trebuie legata cu un fir de ata or smth de pamant ca sa nu-si ia zborul la prima pala de vant. Drept pentru care mi-am probat rochia de mireasa prin intermediul sora-mii, funny tho, dar cine naiba a mai auzit de asa ceva.
Acum - ce mama dracului ma fac? Am mai facut, la sugestia vanzatoarei, o lista cu inca vreo 10 variante de rochii, sa sune luni in Spania sau pe Marte, sau, ma rog, acolo unde le fac, sa vada daca obtin totusi o data de primire a rochiei macar cu o saptamana inainte de nunta. Again, deosebit. Nu stiu cum se face, dar am senzatia ca oamenii normali la cap au mai putine sanse sa se transforme peste noapte in bridezillas.

Ah, si pentru deliciul stimatei audiente: dupa cum i-am declarat ieri, dupa haosul cu rochia, il iubesc pe stapan "pana la cangrena". Asta pentru ca dintr-un motiv sau altul, mai mult sau mai putin motivat de superstitii, am refuzat in timpul procesului de ingrasare ca porcu' sa imi scot inelul de logodna de pe inelarul pe care mi-a fost pus, drept pentru care nu mai iesea nici rupt, si, ierata-mi fie expresia plastica...crescusem in jurul lui. Drept pentru care, daca ma stateam putin, asteptand ca "poate de data asta iese cu sapun" (NOT), ma alegeam cu una bucata deget mai putin la mana dreapta. Dar am remediat. Cu el de fata, ne-am dus la bijutier, care a taiat inelul, l-a largit conform versiunii irn 2.0, mi l-a reparat si asa am ajuns cu un prea frumos sant la baza degetului. Care cica iese totusi, daca ma masez vartos cu voltaren. sau daca slabesc.

mi-a placut asta

"Norvegianul a arbitrat de parcă ar avea rude la Huşi"


text insotitor la o poza din EVZ, in articolul altfel asa-si-asa-bine-macar-ca-ne-am-dat-seama-ca-ne-au-favorizat
toti-arbitrii

in other news: am intrat in pagina 5 din stadiul cunoasterii, e 12 jumate si inca sunt in stadiul - ahem, sa pastram vocabularul coerent - de incalziri

(much) later edit, cam pe la 3.30 am and counting: avem 10 pagini coerente scrise in noaptea asta. yay. eu. culc. ma. sau, ma rog, in alta ordine, intelegi ideea.



pe Argyleacademy, funky sh*t, check it out

MIA

nu ca ar conta pentru careva, dar, oricum, scuze. n-am mai avut chef de nici de scris si nici de citit bloguri. pur si simplu m-am trezit intr-o dimineata si nu m-a mai tentat sa-mi deschid pagina.
s-au mai intamplat o mie si una de chestii, de-ale mele, de-ale altora, dar e iar ceva in neregula cu scrisul, cu scrisul alor mele. Am tot taraganat incheierea lucrarii, o sa lucrez ceva in weekend, oricum, fireste ca nu e gata atunci cand am zis ca va fi. m-am luat si cu alte treburi, am incercat sa revin la productia de suplimentare a salariului mirobolant de cercetator, din fericire au fost multe comenzi imediat dupa ce am sosit de la Viena, asa ca macar am avut satisfactia unui cont bancar prin care, macar o data anul asta, n-a fluierat vantul. wtf happened cu veniturile incredibile de pana acum vreun an? la lista de teorii motivationale pentru terminarea scolii s-a adaugat macar acuma, explicit, nevoia de a castiga naibii calumea, as i used too. spoiled brat, da pe banii mei...

mergem peste doua ore sa facem degustarea meniului pentru nunta. i'm freaking out for some reason. poate pentru ca vine si mama, si stii cum e cu nevoia mea pana de curand nedescoperita de a face pe plac tuturor.

Balsoi si romanii

poza de aici

Pentru fetita din mine ahtiata dupa tu-tu-uri, baletul de ieri seara a fost the ultimate festival of prettyness. Odette era superba, nu parea sa aiba vreun oscior, Odile, in schimb, cam ascutita in miscari, Siegfried - cam sters, bufonul/vrajitorul, incredibil, desi mi se pare greu de crezut ca face parte din aceeasi specie ca baietii nostri, sensibili ca niste tancuri pe un camp de margarete.

Costumele - nici nu stiam ca pot fi asa de...curate. Si...colorate. Dupa experienta Giselle de acum vreo 2 ani (de la care mi s-a cam facut lehamite de baletul romanesc - costume rebutate, prim-balerina se impiedica in plin avant artistic de era sa cada peste fosa si direct in bratele randului 1) nu am mai dat pe la Opera - "we should do this more often", atunci cand e zisa intre mine si laruca, echivaleaza cu moartea fara sorti de afterlife a "produsului".

Top 3 "Ce m-a deranjat ieri cel mai mult":

3. Sonorizarea. Frate, e Sala Palatului, se presupune ca nu faci la Opera pentru ca SP e oh so spectacular si atat de mult mai buna. Not. Muzica se auzea ca o inregistrare proasta dupa radio mugind din ghettoblastere si boomboxuri. Fasaia, tiuia, clampanea. Crescendourile iti spargeau urechile, partile mai linistite erau acoperite de mecanismul de invartire a benzii. Pacat.

Huh? - Ce citesc acum in paralel - cica s-ar fi lucrat serios la sonorizare si acustica salii. wtf, eu unde am fost?

2. Sala in sine. Biletele au fost foarte scumpe si de abia am reusit sa gasim locuri relativ centrale la balconul mare, la categoria a III-a. Si tot au costat o galeata de bani. *FYI - la categoria I, costau 350 de lei, aceleasi scaune rebegite, acelasi praf, aceiasi genunchi la gura si coatele vecinului in burta. Cand ziceau ca incep reconditionarea si transformarea in "Mall cultural"?

1. Romanii. Presupun ca nu esti roman daca nu vii la balet ca la cinema (A. Cu snacksuri fosnitoare, B. cu sucul in pet de 0,5, bine scuturat ca sa fasaie mai tare ca boxele, eventual remarcand sa te auda tot poporul ca n-ai loc sa il infigi in manerul scaunului ca la Multiplex, C. cu prietena/prietenul - nu fac discriminari sexuale - natang(a) intreband cu voce tare "si asta cine e?") si daca nu faci poze/filme cu telefonul mobil. Ce-i drept, nimic nu se compara cu 57 de balerini dansand pe o scena uriasa decat 57 de balerini dansand pe o scena uriasa vazuti exclusiv pe display-ul telefoanelor mobile cu care filmezi alternativ. Ce-i drept, daca nu filmezi cu mobilul, nu te crede nimeni ca ai fost la SP la Balsoi si atunci ai trait degeaba, ce dracu le mai pui pretenarilor sa se oftice la Mc la Plaza? Nimic prea rau nici in asta, desi putin absurd, cand biletul face cam cat telefonul cu 1000 de minute de la Cosmote :). Si, oricum, nimic nu se compara cu sunetul de "tocmai am facut poza cu mobilul", atat de foto-profi, aproape la fel ca blitzul sunatorii. Si nimic nu se compara nici cu intunericul din sala (stiti voi, facut ca sa nu va vad pe voi, ci pe aia de pe scena), punctat hotarat de zeci de displayuri luminoase cu ultimele wallpaperuri de la Nokia, ba parca si cu poza lui Mimi de la 2. Si, o, voi, fideli ai cinematografelor, care plecati in turma cand nici n-a inceput sa curga distributia, sunteti echivalentul camionului ala de a ramas pe sinele lui 41, nu v-a invatat nimeni ca la teatru/balet/opera/concert nu apare nici un ecran negru la sfarsit pe care, ce-i drept, nu-i nevoie sa-l aplaudati? Multumesc pe aceasta cale randului L5, care, in marinimia lui, s-a ridicat cu 5 minute inainte sa se termine treaba, s-a imbracat tacticos, ca sa fenteze inghesuiala (care nici n-a fost) de la iesirea din sala. Da-i in ma-sa, ce sa aplaud, ce-s prost? Ce-s, oameni care muncesc?

Ai naibii aia cu efectele speciale, auzi, sa folosesti atat amar de lume cand poti sa-i multiplici pe calculator. Si cata simetrie si coordonare va fi atunci, pazea!

mesajul din sticla

primit leapsa de mai jos de la carpeta-mama, via mara. Cica, in zece cuvinte, am de trimis un mesaj intr-o sticla, ceea ce presupune urmatorul scenariu prealabil:

1. am naufragiat pe o insula pustie. Bun, asta e de bine, sociopatii se simt bine pe insule pustii.
2. se da una bucata sticla goala, in care se introduce mesajul. Iarasi bun, asta inseamna ca in sticla a fost initial alcool de buna calitate, probabil vin, dar sa fie primit si altceva, avand in vedere ca din start se spune ca e o sticla, deci se exclud produsele pastrate in pet-uri si cutii de carton. In plus, daca aplicam cele aflate la punctul unu si le stropim cu putina zeama de optimism, putem presupune ca sticla e intreaga, ceea ce inseamna ca a venit impachetata bine, probabil alaturi de fratii ei.

Prin urmare, avand in vedere punctele 1. si 2. de mai sus, avem doua variante:

A. scrierea unui mesaj de trimis peste valuri este redundanta atata vreme cat pe el va scrie "daca ati gasit aceasta sticla, aruncati-o la gunoi, e goala"

B. la ce bun sa scrii un mesaj daca nu vrei sa fii salvat?

zuza si laruca, daca doriti sa fiti salvate, dati si voi cu scrisu-n sticla. Daca nu, au mai ramas cateva in bax, come join me. Off to work.

mama said (II)

Fapt bine stiut, adolescentele, inainte sa stie ce se intampla cu ele, au nevoie de confirmare permanenta a ceea ce sunt. Mai ales pana se dezmeticesc si invata sa citeasca oglinda. Eu n-am invatat nici pana acum sa o citesc. Mi-ar fi cazut insa foarte bine - si poate mi-ar fi schimbat si atitudinea fata de dusmanul meu principal = propriul corp -, acum vreo 10-15 ani, daca mi s-ar fi raspuns cu "arati incredibil de slaba, superb, fantastic, nemaivazut!" la urmatoarea intrebare:

"Mama, cum imi sta in pantalonii astia? Nu ma fac grasa?"*

In schimb, ciomagul cadea inechivoc, mereu acelasi:

"Te fac asa cum esti."

Zdrang.

...care n-am avut mama ca a lui Jennifer Lopez sa-mi spuna in ciuda firii "vai, draga, dar fundul tau este cel mai finut din lume!"

---

*retrospectiv, n-am fost niciodata grasa in adolescenta. dar nu am fost nici atat de slaba cat mi-as fi dorit, ca de exemplu sa incap, la cei 175 de centimetri ai mei, in rochia de botez a sora-mii :)

mama said (I)

Inaugurez un serial cu maxime de-ale mamei, unice, de tinut minte si folosit intru imbarbatare pentru toti puii irnistici sau zuzistici ce vor veni. Ca sa vezi de unde ni se trage :)


Pe la varsta "de ce"-urilor mai avansate, probabil pe la vreo 7-8 ani (cred ca dupa cutremurul din 86), imi face antrenamentul de supravietuire -

"Cand simti ca se zguduie, te bagi in cadrul usii"
"Da de ce?"
"Pai uite asa"
"Pai cum uite asa"
"Pai uite asa, iti cade in cap si mori mai repede"

update

Azi, dentist. buhuhu. Maine, golfulica la dentist, a implinit un an si tre sa i se uite niste neni in gura sa imi confirme ce minunat e. In rest, nimic deosebit, iar am avut o saptamana a claustrarii, stat practic numai in casa si tot amanat lucrul la capitolul de predat pana luni dimineata, asa ca azi, maine si poimaine mai voi distra. Macar dupa asta mai ramane unul singur - de scris de la 0 more or less - dupa care, chinurile introducerii. Nici in liceu, la tezele de romana, nu eram in stare sa scriu introducerea la inceput, ca tot poporul. Lasam prima pagina goala si scriam continutul, la sfarsit mai uitam sa vad ce a iesit, faceam un rezumat cu o fraza sforaitoare la inceput si o transcriam pe randurile lasate libere. Cu strategia asta, buna, rea, am ramas pana azi. Mi se pare aproape imposibil sa ma vad intr-un viitor in care mi-am terminat toate treburile pe termen lung care nu ma lasa sa dorm noaptea acum - doctorat, cartea aia ingrozitoare pe care nu ajung sa o corectez, ca de tradus s-a cam tradus, taxele alea pe care nu le-am platit de doi ani (si la care am adunat deja 1 milion amenzi, idiot me). Sunt zile/saptamani/luni/ani cand ma pierd cu totul.

din seria "anunturi si mica publicitate"

dragii mosului, stimati telespectatori, draghi zriteli, dami gospodari :), dear ladies and gentlemen:

am fixat data nuntii!

se pare ca am intrat si eu in lumea respectabilelor femei carora li se amputeaza juma' de creier cand li se prefigureaza clar nunta. dupa ziua de sambata, cand am vizitat "locul" si ne-am hotarat instantaneu pentru el, m-am trezit cu un norisor roz sub mine, ceea ce, pentru cei care ma cunosc, este cu totul surprinzator, daca nu chiar nelalocul lui (da, sunt ciufuta si port tricouri cu sloganuri macabre, ba chiar ma si ocup on a daily basis de morti si inmormantari). am reusit chiar sa depasesc revolta fata de purcoiul de bani care mi se pare cu totul nejustificat de aruncat in toate directiile cu ocazia cu pricina, dar imi mentin nestramutata parerea ca volanele, fundele si husele alea jenante cu fundite in culori pe care nu le-ai folosi never ever in viata de zi cu zi suck all the way. sper doar ca valul pe care m-am urcat sa nu ma duca in directia aia in decursul lunilor ce vor urma.

deocamdata nu mai am alte griji, odata dat avansul pentru restaurant, decat sa fac ceva cu mine, astfel incat sa arate rochia aia cat de cat ca in pozele de prezentare (adica mai putin ca o husa anti-praf aruncata pe o canapea-coltar si mai mult ca treaba aia frumoasa si eleganta de pe niste tipe nemancate de la Craciunul 2006).

P.S. omg, omg, omg, all the pretty things pe care le-am vazut cu larucutza (schimb de linkuri pe ym, figures ca prietena mea cea mai buna sa fie la mama naibii cand ma marit) si tot felul de alte tampenii conexe, ok, somebody dati-mi o palma si trimiteti-ma inapoi la treaba!

imi vine sa urlu

Am de platit pana la sfarsitul anului un purcoi de bani la stat. Ca statul, ce sa faca cu ei: ei bine, asta. Iata cum, Doamne iarta-ma, ajungi in asa un hal incat sa iei calendarul crestin ortodox si sa iei la rand toti sfintii de la 1 ianuarie la 31 decembrie, inclusiv pe cei care se bucura de pomenire doar in anii bisecti. In conditiile in care preotilor ortodocsi li se da salariu de la buget (alta chestie pe care nu o inteleg - cum de vocatia sacerdotala este pusa pe picior de egalitate cu cea de sculer-matriter intr-o fabrica de stat, sau de fochist la Radiodifuziune, sa zicem, sau de portar la un minister sau altul) si sar din pamant, de la an la an, tot mai multe biserici ortodoxe, la distante de nici 10 minute intre ele, de cele mai multe ori mai inalte decat blocurile de patru etaje in parcarile carora s-au infipt, in conditiile in care "publicul" de duminica s-a rarit semnificativ, nu in ultimul rand din pricina manelizarii raporturilor dintre Biserica si populatie. Zic bine Biserica si populatie, asa cum zic si Stat si populatie. Cred ca cei care mai cred in Dumnezeu nu mai au vreo alta sansa sa-si restabileasca relatiile spirituale decat depasind stadiul de "bisericosi" si renuntand la intermediari. Iti propun o simpla ecuatie matematica: daca celor 86 de procente de "ortodocsi" declarati le revin 400 de milioane de euro pentru un singur lacas de cult, fie el si cel mai mare si mai chicios din lume, as vrea sa vad si eu statul asta dand restul "procentelor" sume echivalente ca sa se distreze si ele cu o mostra de exhibitionism similara. Nu mai vorbesc de cate ar putea face statul cu banii donati acestui proiect corect plasat - nu-i asa - intre Marriot si Casa Poporului, dar statul nu este Dumnezeu, ci este o masa amorfa de profitori de toate marimile, la fel - dupa cum, iata, s-a demonstrat, este si Biserica Ortodoxa Romana. vreti sa va castigati un loc in rai? (aviz absolventilor de teologie fara parohie in Bucuresti) Porniti o campanie de strangere de fonduri cu alte scopuri decat crearea unui nou post de bugetar: batrani, copii, camine, spitale, consiliere, stiti voi, sunt scrise pe toate gardurile si fetele chinuite.


Disclaimer: sunt botezata ortodox si trecuta de parinti - tot o institutie, tot fara drept de apel din partea mea - pe la cinci ani - la catolici. Afilierea mea confesionala a fost facuta zdrente din pruncie, spiritual sunt unde trebuie. sunt o persoana educata, cunosc ambele parti. la anul ma voi casatori, doresc din tot sufletul sa ma casatoresc si in fata lui Dumnezeu, dar cum? unde?, fara a parea ipocrita? There, am spus-o.

I've had the most kafkaesque time of my life

Stii, sindromul ala de holuri intinse la plus infinit, cu usi pe dreapta si pe stanga, pe dreapta si pe stanga, pe dreapta si pe stanga...cozi la usa din dreapta, trimisa vizavi, la usa din stanga, trimisa pe diagonala, la urmatoarea usa din dreapta, apoi vizavi, la registratura, apoi la juridic, apoi la economic, apoi la culinar, dupa care la animalier, pesticid, humanoid, whatever, rambling, rambling.
Ca sa vezi cu ce imi pierd timpul. Muncesc ca neroada pe campul de arat cu pana, pentru ca rezultatele sa se metamorfozeze intr-un cosmar administrativ.
Mai precis: yours truly castiga un proiect national maricel pentru tineri doctoranzi. Yey me, congrats din toate directiile, nu sunt sigura ca il doream pe cat il visau altii, dar iata, il castig. Trebuie sa imi aman predarea lucrarii, nu stiu daca e bine sau rau, mi-am iesit din ritm cu terrabytesii de completat si hectarele intregi de paduri sacrificate intru transformarea in formulare de depus. Zi si tu, wtf, e bine sa te integrezi in sistem in asa un hal incat, dupa ce dupa primul contact cu meandrele birocratiei incepi sa plangi cu sughituri, acum sa ajungi sa fii recunoscuta de doamnele din spatele ghiseelor?
Cred ca s-au suparat pe mine secretarele de la decanat despre care vorbeam mai demult. Dar pe bune ca erau cuvinte admirative.

Astral/UPC strikes back

Edit Iunie 2008:
Primesc, acum cateva zile, pentru prima oara in cei aproape 3 ani de fructuoasa colaborare, prima factura de la UPC. Fireste, pentru perioada de dupa rezilierea contractelor si predarea echipamentelor. Nice try, guys!

Edit Mai 2008:
Concluzie post-factum, dupa cateva (prea multe) luni de servicii extrem de slabe “furnizate” de UPC, asistenta deficitara (a se citi “lipsa” - atunci cand de fiecare data cand bate vantul mai tare emisia se opreste, iar zile in sir nu vine nimeni sa repare, in schimb abonamentul merge inainte, “deficitar” este the understatement of the year). Consumatoarea in cauza = eu a hotarat sa-si asume prostia de a plati o caruta de bani/luna pe pachetul digital si o alta, la fel de plina, pentru internet, s-a dus la biroul Victoriei si a incheiat toate socotelile cu firma. Mai bine deloc pe gratis in loc de deloc pe bani. Sa le stea in gat.



Ca sa lamurim ceva de la bun inceput: Nu sunt oaie, nu fac turma. Nu datorez nimic nici unei firme cu care am contract pentru un serviciu sau altul, cu exceptia facturilor pe care le onorez si in schimbul carora astept sa mi se furnizeze ceea ce mi se datoreaza in schimbul acestor facturi. Ecuatia e simpla, de 1:1. Do ut des, basically. Daca ma calci pe coada, te parasc la doamna invatatoare, sau, ma rog, la echivalentul comercial. Supervisor, director, protectia consumatorului, NASA, you name it si te asigur ca rezolv cumva problema.

Acestea fiind zise, revin la episodul Astral de ieri. Nu stiu care sunteti la curent cu oferta trambitata de companie cu privire la trecerea la televiziunea digitala. In fine, noi eram. Si cum nu aveam decat pachetul minim de cablu, Astral nefiind interesata, for some reason, sa ne ia banii pe un pachet mai mare, pana acum ne-am multumit cu ce aveam, completand lacunele cu DVD-uri si youtube. Procedura de upgradare pentru noi insemna, fara dureri de cap, contractarea pachetului de televiziune digitala de la Astral, cu DOUA receivere in pachet, pe asta bazandu-se si oferta. Avem doua televizoare functionale deci avem nevoie de DOUA receivere, altfel nu are rost trecerea la noul format. In fine. Mai erau si alte beneficii - fara antena pe balcon (imi zgarie retina si presupune extra cablaraie), doar aparatele respective care se mufeaza langa fiecare TV in parte direct din cablul preexistent (tot fara extra cablaraie).
Ma duc la biroul Astral de pe Victoriei unde suntem arondati, astept o ora la coada, cand, in sfarsit, imi vine randul, ii spun stimatei doamne de la birou ca doresc sa imi schimb contractuol existent cu cel din oferta cu DOUA receivere, la care imi raspunde: "Din pacate nu putem sa va dam decat un receiver". POFTIM? "Ni s-a spus sa nu dam decat UN receiver, ca acest tip de abonament e foarte solicitat si sa ajunga la toata lumea". POOOFTIIIM? Intreb candid: "Si unde aveti anuntata aceasta decizie?". "Pai nu e anuntata, asa a venit ordinul. Faceti acum contract si va dam numai un receiver, iar peste o luna-doua veniti sa vi-l luati si pe al doilea". "Glumiti", ii zic. "Stimata doamna" - avea un fetis pe formula asta, o tot repeta - "daca astea sunt dispozitiile, eu nu va pot ajuta". Ok, ii zic. Aratati-mi dispozitie oficiala care sa contrazica comunicatul public cu oferta respectiva si plec. "Stimata doamna, nu trebuie sa va arat nimic, asa e". Ii spun ca nu poate veni sa-mi spuna ceva din gura fara sa aiba vreo sustinere birocratica, ea nu si nu. Bine, hai sa vorbim cu superviserul dvs. "Stimata doamna, eu sunt aici cu functia cea mai mare, daca nu va convine, puteti suna la relatii cu clientii". Ca-s proasta, you know. De parca ar raspunde cineva acolo. Nu, domne, vorbiti dvs. "Nuuuu, daca doriti, mergeti in audienta la director, va face acolo programare" (si intrati peste un an). Nu. Vreau sa va respectati propriile angajamente or else. Ii cer numele si pozitia si ea zice "N-aveti decat sa imi faceti reclamatie, eu oricum lucrez pe comision". &*^&%*&%&^$%E$#$@#@#

In fine. Cu numele in geanta, plec, promitandu-i ca o sa ma ocup. Whatever. Il sun pe stapan, ne amintim de episodul de acum un an, cand si-au incalcat contractul la serviciile de internet si am trimis OPC-ul peste ei, de s-a rezolvat dupa aceea in 2 minute si cu telefon de scuze din partea Astral, dupa care stapanul suna la prieteni de-ai nostri cu oaresce puteri paranormale asupra facaturilor de genul asta, ne intalnim in oras si ne intoarcem dupa o ora la aceeasi sucursala Victoria a UPC-ului. Ne vede "stimata doamna" si incepe sa ne intrebe basically ce mai cautam noi acolo, stapanul o intreaba daca isi mentine pozitia cu privire la incalcarea respectivei oferte, daca in continuare sustine ca nu o deranjeaza sa fie reclamata pentru ca lucreaza pe comision. Tipa tace brusc. Noi iesim si asteptam "telefonul". Dupa 5 minute iese o alta tipa de la ghiseu sa ne intrebe daca noi suntem "cei cu al doilea receiver". Well, da. Intram, "stimata doamna" nicaieri (nu-mi vine sa cred ca am devenit spaima functionarilor, ii facem sa se ascunda). Tipa de la ghiseu isi cere scuze, ne face contractul cu cele doua receivere promise, the end.

In tot acest timp, la ghiseul de alaturi, o doamna mai in varsta intreba o alta functionara de ce nu primeste decat un singur receiver. Replica, aceeasi: "nu putem da decatt un singur receiver, sa ajunga la toata lumea". Doamna respectiva tace si inghite. Iar pe noi ne manca limba sa ii aratam ca noi am luat doua :), asa cum scrie in oferta.

Concluzie. Nu suntem oi si stim foarte bine ce drepturi avem. Daca e sa va param, va param si la NASA. Politica UPC-ului e simpla: de ce sa dam cate doua receivere, chiar daca le-am anuntat public in oferta noastra, cand putem sa dam doar unul si sa incheiam de doua ori mai multe contracte. Si, stimata doamna Eugenia Bordusanu, sper din inima ca veti lucra pe comision la REBU.

propun o noua initiativa...

...pe numele ei: "Mandra ca imi cumpar singura pixuri/mancare/mape/genti".

Cred ca o sa-mi imprim un tricou cu sloganul deasupra si o sa ma invart cu el mai intai prin hipermarketuri, prin zonele unde se formeaza cozi la promotiile de tartine cu pasta de peste.

Sau aici, ca te ia cu sila. Subiectiv, multumesc ;).

huh???

sa fi luat-o de tot razna? dau si eu search ca tot poporul pe youtube si iata de ce dau:

Vaicareli

Draga mea, dragul meu, sunt kaputt. M-am stricat de tot, iar acum ma fugaresc cu o surubelnita ca sa ma repar. Nu mai am decat o luna si jumatate pana cand trebuie sa-mi depun lucrarea de doctorat, in plus am de mesterit la corectura unei carti traduse ca sa o dau naibii odata la publicat, cateva articole despre minoritati in Basarabia scrise de niste nemti destepti de tradus(chiar nu stie nimeni in Rep sora si prietena germana?), eu de abia am terminat cu Academia (succes total, desi de data asta mai ramanea sa-mi donez un rinichi pentru feedbackuri bune), iar ieri am avut pana la 9 seara - de la 9 dimineata - de ascultat dume de restantieri (se pare ca am batut un record, vreo 40 de studenti intr-o singura zi la oral - lolz, suna a reclama la urmatorul numar din penthouse :) ).
Deci...kaputt. De saptamana viitoare raman si fara stapan ca-mi pleaca peste mari si tari (ad literam, in Canada), asa ca....

H E L P

Mi-a revenit sentimentul de clasa a 12-a, trimestrul 3, cand, inainte sa plec la 6.30 dimineata spre scoala imi scoteam jurnalul sa ma plang putin in el de soarta nemiloasa.

titanic de geniului

Dormeam si eu ca omu' - lemn, dusa, gone - pe la 9, duminica, what the hell!, suna maica-mea, raspund, ea zbiera, voci superagitate pe fundal, o sonerie blocata sunand incontinuu (baterii noi, deh), pe scurt: idiotilor de la ApaNova li s-a spart o megamagistrala de apa pe strada, iar la noi in casa se scurge cu furie jumatate din potentialul de alimentare cu apa potabila al Bucurestiului. Nu glumesc. Strada noastra, pompos numita "bulevard" (poate doar apropierea de fundul curtii palatului Cotroceni si a establishmentului prezidential Golden Blitz o justifica), era a freaking asezamant de locuinte lacustre si, ce-i mai rau, aproape toate demisolurile (in majoritate locuite, adica apartamente in sine), inundate cu cel putin 30 de cm de apa (in punctul cel mai jos al pantei strazii, au fost camere inundate la nivel de 1,20 metri). Circ intreg. Stau si ma gandesc daca nu era strada unde era, daca oamenii se miscau cum s-au miscat. Noi suntem asigurati (mai ales ca ACEEASI magistrala s-a mai busit odata, prin '99, cu consecinte similare!), nu stiu foarte bine cum e cu bunurile (mocheta s-a dus dracului, canapeaua, my sweet coffee-table innamolite, in furia apei care a crescut si a crescut - de devenisera geamurile ca niste hublouri - spargandu-se pana la urma violent in camera - un poof zburand si infigandu-se in peretele de rigips de langa usa...haos).

Ma rog. Venit pompieri (tot tipul irn fascinata de faptul ca pompierii apar si la apa, mi se pare destul de paradoxal daca nu chiar de-a dreptul oximoronic :) ), venit ApaNova cu o (1) sugatoare, injurat de oamenii de pe strada, mai adus una sau doua, in fine, incetul cu incetul nu a mai ramas decat namolul. O sa povesteasca sigur zuza mai in detaliu, she ruled the street cum iesise ea in sortulet si mini maieutz si urla la "factorii de ordine" sa-si miste cururile mai repede. Asa am cunoscut si eu din vecini, ca de exemplu vecinul de la doua case distanta, care ne fascinase pe mine si pe zuza pe reteaua noastra de strada, cand ne mai luam filme unul de la altul, cu cantitatea impresionanta de porn de pe hard :).

Concluzia: cat de ingrijorate se dadeau toate "forurile abilitate": venit 1. om de la Apanova sa faca lista prealabile de daune. Cu aparat foto. 2. venit hunky fireman sa faca poze si estimare pagube. Asta mi-a placut (sorry hun, e fireman, sunt o biata femeie care nu se poate opune stereotipurilor). 3. venit agent principal whatever whatever whatshisname de la circa whatever (suntem la a treia circa in interval de 1 an, nu ne place nimeni :( ). Face si el poze, face estimare, ne informeaza ca in 60 de zile sa sue the motherfuckers :)). 4. Vine iar de la Apanova, de data asta some worried ass frenchman (excuse my...French) sa-si mai dea si el cu parerea, asta in conditiile in care zuza facuse un atac de hiperactivitate si spalase tot demisolul de namol, si noi tot incercam sa-l convingem in franceza ca era mult mai rau, sor-mea era de vina ca a facut curat :)). Si nu, dunga aia de la 30 de cm din camera din fata nu e decorativa, acolo a stationat apa pana au scos-o aia cu vidanja :)

Sunday fun for the whole family, yey.
Faza cea mai misto a fost totusi cum am reactionat eu cand m-a sunat mama sa vin repede: imbracat in 5 secunde si...for some weird reason, luat cainele cu mine. I'm perfectly trained for disaster, ti-am zis eu.

noapte buna

negru

Refuz sa comentez in vreun fel "fulgeratoarea" sau "neasteptata" moarte a lui PFT. Avea 92 de ani, cam care ar fi fost limita de la care nu ar mai fi fost surprinzatoare?

In schimb, ma rog pentru Pitis. Iti dai seama cum au dat hienele pubere de la diverse televiziuni de el, nu? - ma intreba cineva. S-au dus dupa PFT si l-au turnat infirmierele de prin spital ca sa se dea mari.

Fereasca sfantul de lipsa estivala de subiecte!