oh happy day

Sa se consemneze in cronici si anale: ziua de ieri, 25 iunie 2008, o luna fix-in-cap inainte de schimbarea oficiala a prefixului, a fost cea mai productiva zi a deceniului.

1. Am terminat teza [ok, ok, mai am corecturile, dar la inceputul saptamanii viitoare va fi impachetata si livrata]

2. Am gasit rochia de mireasa, nu numai pe numarul meu, dar si viabila din punct de vedere estetic [aka it didn't suck], am cumparat-o, vine in 3 saptamani [omg,omg,omg!]

3. Vorbit cu prietenii nemti de la TUI, configurat si gebucht honeymoon. Mergem departe [la mama naibii, colt cu unde a intarcat mutu iapa si cu treaba-aia-cu-satelitu'] sa inotam cu rechinii. Incep de pe acum sa iau tranchilizante pentru cele 1563 de ore de zbor, cu cel putin 2 decolari si 2 aterizari pe tura.

A fost si prima zi cu minunatele sandale Hillfiger [superbe colt cu out-of-this-world, dar care mi-au facut picioarele zob cu cele 400 de cureluse de piele multicolore care mi s-au infipt peste tot de la glezna pana in degetul mic].

Si, tocmai cand mi se scria factura pentru rochie, iar eu ma uitam a o suta oara peste poza rochiei alese, ma suni tu, sa ma lase inima, imi amintesc acum cu rusine ca primul lucru pe care l-am zis dupa "omg, [insert name here]!" nu a fost "traiesti", ci "baaai, am rooochie!".

Asa o atmosfera pozitiva ma cam contrariaza, dar ma pot obisnui cu ea.

Yay, yuppie-yay-yay!

inca putin

...mai sunt 2-3 zile, si vreo 30 de pagini. Si gata. Da, o sa mai fie imaginile, tabelele, printuri de corectat, asamblat, tunat. Cat de greu poate sa fie? Si dupa aceea, piatra asta de moara, fie ea si atat de "a mea", poate sa-si ia zborul si sa se lase inlocuita de altceva.
Ieri mi-a venit prima idee buna in doi ani jumate, de cand m-am mutat. O fi zgomot si animaleala pe straduta mea in timpul zilei, dar de pe la sase seara incolo e liniste, ne putem curata timpanele si narile, vine vantul dinspre Cismigiu cu miros de tei si de ce s-o mai fi plantat pe acolo, mai latra un caine vagabond, ii mai auzi chiar si labutele tip-top-tip-top grabindu-se cu treaba pe trotuar.
Asa ca am luat magaoaia de fotoliu nefolosit din coltul camerei - comod, dar nefolosit, pentru ca nu am fost prea inspirata cand l-am retapisat, asa ca trebuie sa stea in penumbra, ca sa nu-si deranjeze fratii mai frumosi - si l-am impins (tras-impins-tras-impins ca se blocase in rama usii de balcon) afara. Am scos si o perna si scaunelul maseurului, si mi-am mutat biroul afara. Stapanul fiind lipsa, am lucrat ieri pana pe la 11, si chiar au iesit destul pagini inspirate.
E atat de misto noaptea pe strada asta, daca ii scapa unuia o moneda de 10 bani in piata, o aud din fundul casei...

Geduld*

Es war einmal ein junger Bauer, der wollte seine Liebste treffen. Er war ein ungeduldiger Geselle und viel zu früh gekommen. Und verstand sich schlecht aufs' Warten. Er sah nicht den Sonnenschein, nicht den Frühling und die Pracht der Blumen. Ungeduldig warf er sich unter einen Baum und haderte mit sich und der Welt. Da stand plötzlich ein graues Männlein vor ihm und sagte: Ich weiß, wo dich der Schuh drückt. Nimm diesen Knopf und nähe ihn an dein Wams. Und wenn du auf etwas wartest und dir die Zeit zu langsam geht, dann brauchst du nur den Knopf nach rechts zu drehen, und du springst über die Zeit hinweg bis dahin, wo du willst. Er nahm den Zauberknopf und drehte: und schon stand die Liebste vor ihm und lachte ihn an. Er drehte abermals: Und saß mit ihr beim Hochzeitsschmaus. Da sah er seiner jungen Frau in die Augen: Wenn wir doch schon allein wären...Wenn unser neues Haus fertig wäre...Und er drehte immer wieder. Jetzt fehlen uns noch die Kinder und drehte schnell an dem Knopf. Dann kam ihm neues in den Sinn und konnte es nicht erwarten. Und drehte, drehte, daß das Leben an ihm vorbeisprang, und ehe er sich's versah, war er ein alter Mann und lag auf dem Sterbebett. Und merkte, daß er schlecht gewirtschaftet hatte. Nun, da sein Leben verrauscht war, erkannte er, daß auch das Warten des Lebens wert ist. Und er wünschte sich die Zeit zurück.

---

* Heinrich Spoerl. Asta pentru ca tocmai am vazut un film tampit cu Adam Sandler pe HBO si ma dadeam de ceasul mortii cu ce seamana, ca seamana ingrozitor...Si nu mai tineam minte pe ce apasa peronajul principal din poveste. Pana nu mi-am amintit de nasture am parcurs liste de povesti, multe Grimm-uri, Dumnezeule, ce imaginatie bolnava pe constiinta asta colectiva :))

update

Azi, dentist. buhuhu. Maine, golfulica la dentist, a implinit un an si tre sa i se uite niste neni in gura sa imi confirme ce minunat e. In rest, nimic deosebit, iar am avut o saptamana a claustrarii, stat practic numai in casa si tot amanat lucrul la capitolul de predat pana luni dimineata, asa ca azi, maine si poimaine mai voi distra. Macar dupa asta mai ramane unul singur - de scris de la 0 more or less - dupa care, chinurile introducerii. Nici in liceu, la tezele de romana, nu eram in stare sa scriu introducerea la inceput, ca tot poporul. Lasam prima pagina goala si scriam continutul, la sfarsit mai uitam sa vad ce a iesit, faceam un rezumat cu o fraza sforaitoare la inceput si o transcriam pe randurile lasate libere. Cu strategia asta, buna, rea, am ramas pana azi. Mi se pare aproape imposibil sa ma vad intr-un viitor in care mi-am terminat toate treburile pe termen lung care nu ma lasa sa dorm noaptea acum - doctorat, cartea aia ingrozitoare pe care nu ajung sa o corectez, ca de tradus s-a cam tradus, taxele alea pe care nu le-am platit de doi ani (si la care am adunat deja 1 milion amenzi, idiot me). Sunt zile/saptamani/luni/ani cand ma pierd cu totul.

exercitii mari pentru masuri mici

Magaoaia din imagine este noul membru al familiei. Dupa esecul suferit cu vaslitoarea, pe care trebuia sa o tarasc dintr-un colt al casei unde era depozitata, in mijlocul celei mai mari camere (si, trust me, camera e mare!) ca sa o pot folosi cu bratele desfacute la maximum, unde am descoperit ca daca ma misc mai cu avant incep sa ii sara suruburi din tot felul de locuri pe care nu le-am putut descoperi, asa ca nu le-am mai putut pune la loc, ceea ce a dus la inghesuirea pocitaniei dupa bufetul de la intrare si castigarea implicita a unui bilet numai dus spre garaj, de unde va calatori, impreuna cu frigiderul Zil, pasiunea mea, recent inlocuit cu altul, care consuma mai putin decat mini-centrala mai sus amintita (cand incepea sa raceasca, Zilul perturba functionarea normala a tuturor obiectelor infipte in prize de prin apartament)... ok, unde naiba vreau sa ajung cu fraza asta...?!
Ma rog, vremea bicicletei ergonomice a apus, va trebui sa o maritam, daca nu sa o imprumutam cuiva, e inca foarte buna, mai ales la intins camasile pe ghidon.

Ieri seara, dupa ce am luat-o pe asta noua (vroiam sa zic "asta mica", dar, frate, pe bune ca in magazin arata de dimensiuni decente! am mai patit-o cu o canapea, in fostele noastre vaste apartamente, care s-au redus, dupa amplasarea gogeamitei, la statutul de cutie de ambalaj pentru aceeasi)...azi e ziua frazelor lungi si neterminate, se vede. In fine, adus acasa noua magaoaie, ambalata in cutie parea ok, ma rog, hunul o urca la etaj prin rostogolire (te-ai mira cat de eficient se rostogoleste o cutie dreptunghiulara de aproximativ 347 de kg). Dupa care imi spune ca "sa vezi acum distractie cu asamblarea, tin minte ca a durat o vesnicie pana am montat bicicleta de la aceeasi Kettler". Vax, zic eu, la cat de mare e cutia, probabil ca e gata montata.

Lol. NOT!

Pana la urma, magaoaia a fost in picioare si in varianta finala de abia dupa doua ore de blestemat - in ordine aleatorie si multiplu reiterata - producatori, magazine, traducator manual (desi nu bag mana in foc ca traducatorul nu era de fapt un programel din genul batranului babelfish - citez din volumul "Instructiuni pentru operare cu calculatorul", de la capitolul "Intensivitetul antrenamentului": "Este necesara atentia la manipularea cu intensitatii, sa nu se exacereaza. (...) Din acest motiv verificati daca ati calculat correct intensivitetul antrenamentului pe baza pulsului." Sau, in caz de broblem: "Montajul aparatului trebuie executat de catre persoana matura.Daca aveti problem cu montajul apelati la serviz autorizat").
Acum, ce sa zic, merge super bine, are o mie de gadgeturi si calcule pe ecran, suruburile sunt toate mascate, spre deosebire de alte unelte infratite care aratau si se miscau de parca erau facute de mine la strung. Sper doar sa nu imi vina si alte idei (din seria "cad de pe schiuri incontinuu pentru schiurile sunt stricate" / irn la 5 ani / eforturile tatalui meu de a ma invata sa schiez fiind ucise din fasa pe fond de schiuri totally uncool, pre numele lor crestinesc "Piticot", cred si eu, ma iei cu lameassuri d-astea, cum sa schiez calumea, normal ca ele sunt de vina).

Uite ce se intampla daca scriu asa cum vorbesc. Ar trebui, naibii, sa ma controlez si sa vorbesc numai in propozitii scurte, subiect, predicat si un complement, acolo, de prasila. Aaaah, complemeeeent. Ce s-o fi intamplat cu cartile mele de gramatica, mi-e pofta sa fac o analiza a frazei, stii tu, subliniem verbele, incercuim conjunctiile, tragem linii verticale intre propozitii. Beautiful. Me gone, soooo gone.

Blazata maine-i gata

Am reusit, sub influenta unei cafele bomba, sa scriu un raport de evaluare de 7 pagini, la un rand jumate, intr-o ora. Cateva parti culese din lucrari mai vechi, dar, oricum, adaptate nevoilor curente. Mi-e rau.

inspira...expira...inspira...

capitolul-belea e gata. halleluia, doamnelor si domnilor, onorat public. cu imagini cu tot. printat, scris pe cd. 60 de pagini si cu potential de publicare imediata.

casa, in schimb, arata ca dupa razboi. xeroxuri, caiete, hartii, cd-uri, poze, cabluri, toate pigmentate cu gaini de plastic, porci de cauciuc si cutzi de plus de-ai zuzei-caine, care si-a adus si ea aportul la munca in ultimele zile de haos general.

60 de pagini. teza asta o sa fie un monstru care o sa ma inghita.

omg, omg, omg

ok, de ajuns cu vaicarelile. multumeeeesc mircea, pentru asta, mi-ai luminat biroul cu cel putin 1325 de kW :))

*pentru nelamuriti, sectiunea 3 /Articole, "Povestea lui Lisey"

prin urmare...

distractie revolutionara

...in toate sensurile cuvantului. Vorbeam mai demult de intentionatul numar 2 al revistei Clio 1989 si realizatul volum de sine statator de la editura Polirom. In Cotidianul de acum cateva zile, o sinteza interesanta privind disputa care a insotit materialele publicate.

Adaugat la 3 august 07: un interviu cu coordonatorul volumului, prof. dr. Bogdan Murgescu, pe aceeasi tema in Observatorul Cultural Nr. 383 (2 august 2007 - 8 august 2007), impreuna cu un articol similar celui din Cotidianul, semnat Ovidiu Simonca.

"I will holler you home" - Stephen King, pentru ca poate

Ok, chestia misto cu Stephen King e ca, dupa cum zice majoritatea, ce scrie el e "junk food for the brain", el fiind "ala care scrie chestii horror", sau mai precis, "ala dupa care s-a facut filmul ala" (in general referindu-se la remake-ul penibil pentru TV al lui Shining, buex). Great. I mean GREAT. Nu mai pot recomanda nimanui King, pentru ca sunt privita de sub vreo spranceana ridicata, sau, in cel mai bun caz, cu senzatia ca tocmai m-am teleportat in sfarsit printre muritorii de rand cititori-de-what's-his-name-ala-de-a-scris-alchimistul si incerc sa infestez patria cu cine stie ce birum (pour les connaisseurs) de pe planeta mea mama.

Anul asta a fost anul lui Lisey's Story. Citisem inca din ultimul volum, Cell, cateva randuri de deschidere, "scrise de mana", nu ma mai agitasem prea mult, nu stiam cand aveam sa pun mana pe ea, si parea destul de atipica, mai precis nu ma lasa sa ma distantez prea mult, pentru ca primul capitol nu vorbeste despre ceva despre care vroiam sa aud. Mai precis, am oroare de stransul dupa morti, si cartea cu asta incepea. Dincolo de ce am strans eu - in doua randuri - o data dupa ce a murit cineva apropiat in familia mea, si a doua oara, dupa ce am strans dupa mine, din vechea mea locuinta, singura pe care o cunoscusem pana atunci, ergo viata construita prin obiecte de impachetat si de mutat intr-o noua viata, ceea ce face onor domnul King este parca extras din versurile unor formatii de mainstream gen Spice Girls ("Goodbye") sau d-alde N'Sync ("Bye,bye,bye") care se hotarasc sa se desparta si isi exprima explicit intentia intr-un ultim hit. In fond, King tot ameninta ca se lasa, se zvonea chiar ca Cell ar fi ultima carte de sine statatoare. Daca e sa o iei stilistic, cartea asta e semnul ca s-a lasat. In sensul in care Thad Beaumont s-a lasat de George Stark (The Dark Half). In ceea ce ma priveste, a fost o revelatie. In primul rand, cuvintele si imaginile. Balta inspirationala, locul de unde ne pescuim ideile - mai de la margine, sau, cateodata, cand ne aventuram dincolo de stufaris, din locurile in care nu mai atingi fundul cu varfurile picioarelor. Apoi, iarasi, stransul dupa morti. Lisey nu strange lucruri, ci amintiri pe care le serpuieste vertical, sprijinite de un perete. Citeam pe forumuri dedicate comentariile la cartea asta. Fanii sunt distrusi neconsolabil. Cata plictiseala, cata introspectie! Hello, ppl, this is what King is all about!

Cat despre blood-bool(halta-nsangerata), pentru ca bool rimeaza, nu?, cu pool, iar halta, cu balta - aviz domnului Pricajan, care anunta pe blogul lui traducerea in romana a ultimului SK -, sau despre gomersi si bad-gunky-isti, nu pot decat sa-mi exprim credinta nestramutata ca varianta neaosa va fi o chinuiala, asta daca nu cumva corectorii se vor hotari sa mearga pe mana traducatorului - s-a intamplat, in fond, si la "Christine" - si sa lase omul sa pastreze limbajul original, in asta consta in fond si cartoiul.

25 de Euro la Hugendubel in München, varianta in germana vreo 23, m-am hotarat sa o iau in original pentru ca sunt o propovaduitoare, iar germana este suficient de criptica pentru multi ca sa o mai suprapun si povestii lui Lisey. Plus ca de cand nu mai traduce Joachim Körber, King nu mai e King (iar Lisey's Story a devenit, in germana, "L-O-V-E". Am mai zis *buex*, nu)?

BOOL! THE END.

George Orwell - 12 Writing Tips

A scrupulous writer, in every sentence that he writes, will ask himself at least four questions, thus:

What am I trying to say?
What words will express it?
What image or idiom will make it clearer?
Is this image fresh enough to have an effect?

And he will probably ask himself two more:

Could I put it more shortly?
Have I said anything that is avoidably ugly?

One can often be in doubt about the effect of a word or a phrase, and one needs rules that one can rely on when instinct fails. I think the following rules will cover most cases:
Never use a metaphor, simile, or other figure of speech which you are used to seeing in print.
Never use a long word where a short one will do.
If it is possible to cut a word out, always cut it out.
Never use the passive where you can use the active.
Never use a foreign phrase, a scientific word, or a jargon word if you can think of an everyday English equivalent.
Break any of these rules sooner than say anything outright barbarous.

din “Politics and the English Language”, citat aici

Despre cititul in palme moarte sau "Cum sa furi ideile propriei tale mame"

Vorbeam cu mama de una-alta la cateva zile dupa moartea matusii mele, si pentru ca eu fusesem cea care statuse cu ea cand a murit, mama a simtit nevoia sa-mi povesteasca cum se intrebase ea dintotdeauna daca oare s-o fi gandit cineva pana acuma sa se uite in palma unui mort ca sa vada daca linia vietii se opreste in dreptul varstei la care acesta a dat ortu’. Fireste ca am ridicat din umeri, in fond, simplul gand de-a ma fi atins de mana moarta a matusii mele ma infiora, ca sa nu mai vorbesc de varianta avansata de a-i verifica linia vietii.

Ma rog…Ideea e ca daca imi va veni vreodata cheful sa scriu chestia/treaba/lucrul pe care cei din jurul meu au presupus dintotdeauna ca il/o voi scrie (ceea ce, avand in vedere ocupatia mea actuala, a inceput probabil din momentul in care mi-am scris prima propozitie coerenta), cred ca asta ar fi primul paragraf, lucru destul de penibil, avand in vedere ca nici macar nu e paragraful meu.

Ei bine, sa zicem ca asta e prima pagina din chestia/lucrul/treaba de scris si sa incercam sa gasim o punte dinspre ea catre starea de care tot incerc sa scap de fapt: senzatia asta idioata de nu-fac-nimic.