Sa se consemneze in cronici si anale: ziua de ieri, 25 iunie 2008, o luna fix-in-cap inainte de schimbarea oficiala a prefixului, a fost cea mai productiva zi a deceniului.
1. Am terminat teza [ok, ok, mai am corecturile, dar la inceputul saptamanii viitoare va fi impachetata si livrata]
2. Am gasit rochia de mireasa, nu numai pe numarul meu, dar si viabila din punct de vedere estetic [aka it didn't suck], am cumparat-o, vine in 3 saptamani [omg,omg,omg!]
3. Vorbit cu prietenii nemti de la TUI, configurat si gebucht honeymoon. Mergem departe [la mama naibii, colt cu unde a intarcat mutu iapa si cu treaba-aia-cu-satelitu'] sa inotam cu rechinii. Incep de pe acum sa iau tranchilizante pentru cele 1563 de ore de zbor, cu cel putin 2 decolari si 2 aterizari pe tura.
A fost si prima zi cu minunatele sandale Hillfiger [superbe colt cu out-of-this-world, dar care mi-au facut picioarele zob cu cele 400 de cureluse de piele multicolore care mi s-au infipt peste tot de la glezna pana in degetul mic].
Si, tocmai cand mi se scria factura pentru rochie, iar eu ma uitam a o suta oara peste poza rochiei alese, ma suni tu, sa ma lase inima, imi amintesc acum cu rusine ca primul lucru pe care l-am zis dupa "omg, [insert name here]!" nu a fost "traiesti", ci "baaai, am rooochie!".
Asa o atmosfera pozitiva ma cam contrariaza, dar ma pot obisnui cu ea.
Yay, yuppie-yay-yay!
Showing posts with label pretty-pretty. Show all posts
Showing posts with label pretty-pretty. Show all posts
26.6.08
21.6.08
De parca...
...nu aveam destule pe cap, ma trezesc ieri ca s-ar putea sa raman si fara rochie de mireasa. Dupa ce ca habar nu am (nici acum) cum ar trebui sa arate rochia in cauza (evit albul si la chiloti, daramite la suprafata), dupa ce ca a trebuit sa rascolesc netul si o tona de glossy papers din salonul de prezentare, ca sa gasesc, in sfarsit, una care sa nu totally suck, ma duc ieri sa o cumpar si aflu ca fabrica nu o poate face in timp util. Care timp util e de 3 luni, dupa cum mi s-a spus la inceputul anului, sa nu ma grabesc, dar la jumatatea lui iunie sa vin sa dau comanda. Deosebit. Asta pe langa faptul ca in magazin au cateva rochii de proba, dar, fireste, doar pentru persoane a caror glezna trebuie legata cu un fir de ata or smth de pamant ca sa nu-si ia zborul la prima pala de vant. Drept pentru care mi-am probat rochia de mireasa prin intermediul sora-mii, funny tho, dar cine naiba a mai auzit de asa ceva.
Acum - ce mama dracului ma fac? Am mai facut, la sugestia vanzatoarei, o lista cu inca vreo 10 variante de rochii, sa sune luni in Spania sau pe Marte, sau, ma rog, acolo unde le fac, sa vada daca obtin totusi o data de primire a rochiei macar cu o saptamana inainte de nunta. Again, deosebit. Nu stiu cum se face, dar am senzatia ca oamenii normali la cap au mai putine sanse sa se transforme peste noapte in bridezillas.
Ah, si pentru deliciul stimatei audiente: dupa cum i-am declarat ieri, dupa haosul cu rochia, il iubesc pe stapan "pana la cangrena". Asta pentru ca dintr-un motiv sau altul, mai mult sau mai putin motivat de superstitii, am refuzat in timpul procesului de ingrasare ca porcu' sa imi scot inelul de logodna de pe inelarul pe care mi-a fost pus, drept pentru care nu mai iesea nici rupt, si, ierata-mi fie expresia plastica...crescusem in jurul lui. Drept pentru care, daca ma stateam putin, asteptand ca "poate de data asta iese cu sapun" (NOT), ma alegeam cu una bucata deget mai putin la mana dreapta. Dar am remediat. Cu el de fata, ne-am dus la bijutier, care a taiat inelul, l-a largit conform versiunii irn 2.0, mi l-a reparat si asa am ajuns cu un prea frumos sant la baza degetului. Care cica iese totusi, daca ma masez vartos cu voltaren. sau daca slabesc.
13.6.08
inca putin
...mai sunt 2-3 zile, si vreo 30 de pagini. Si gata. Da, o sa mai fie imaginile, tabelele, printuri de corectat, asamblat, tunat. Cat de greu poate sa fie? Si dupa aceea, piatra asta de moara, fie ea si atat de "a mea", poate sa-si ia zborul si sa se lase inlocuita de altceva.
Ieri mi-a venit prima idee buna in doi ani jumate, de cand m-am mutat. O fi zgomot si animaleala pe straduta mea in timpul zilei, dar de pe la sase seara incolo e liniste, ne putem curata timpanele si narile, vine vantul dinspre Cismigiu cu miros de tei si de ce s-o mai fi plantat pe acolo, mai latra un caine vagabond, ii mai auzi chiar si labutele tip-top-tip-top grabindu-se cu treaba pe trotuar.
Asa ca am luat magaoaia de fotoliu nefolosit din coltul camerei - comod, dar nefolosit, pentru ca nu am fost prea inspirata cand l-am retapisat, asa ca trebuie sa stea in penumbra, ca sa nu-si deranjeze fratii mai frumosi - si l-am impins (tras-impins-tras-impins ca se blocase in rama usii de balcon) afara. Am scos si o perna si scaunelul maseurului, si mi-am mutat biroul afara. Stapanul fiind lipsa, am lucrat ieri pana pe la 11, si chiar au iesit destul pagini inspirate.
E atat de misto noaptea pe strada asta, daca ii scapa unuia o moneda de 10 bani in piata, o aud din fundul casei...
Ieri mi-a venit prima idee buna in doi ani jumate, de cand m-am mutat. O fi zgomot si animaleala pe straduta mea in timpul zilei, dar de pe la sase seara incolo e liniste, ne putem curata timpanele si narile, vine vantul dinspre Cismigiu cu miros de tei si de ce s-o mai fi plantat pe acolo, mai latra un caine vagabond, ii mai auzi chiar si labutele tip-top-tip-top grabindu-se cu treaba pe trotuar.
Asa ca am luat magaoaia de fotoliu nefolosit din coltul camerei - comod, dar nefolosit, pentru ca nu am fost prea inspirata cand l-am retapisat, asa ca trebuie sa stea in penumbra, ca sa nu-si deranjeze fratii mai frumosi - si l-am impins (tras-impins-tras-impins ca se blocase in rama usii de balcon) afara. Am scos si o perna si scaunelul maseurului, si mi-am mutat biroul afara. Stapanul fiind lipsa, am lucrat ieri pana pe la 11, si chiar au iesit destul pagini inspirate.
E atat de misto noaptea pe strada asta, daca ii scapa unuia o moneda de 10 bani in piata, o aud din fundul casei...
6.4.08
imperiul contraataca
Inapoi, cu un minus puternic in buzunare si cu picioarele facute ferfenita. Mai incolo ceva mai multe. I miss it already.
25.3.08
Balsoi si romanii
poza de aici
Pentru fetita din mine ahtiata dupa tu-tu-uri, baletul de ieri seara a fost the ultimate festival of prettyness. Odette era superba, nu parea sa aiba vreun oscior, Odile, in schimb, cam ascutita in miscari, Siegfried - cam sters, bufonul/vrajitorul, incredibil, desi mi se pare greu de crezut ca face parte din aceeasi specie ca baietii nostri, sensibili ca niste tancuri pe un camp de margarete.
Costumele - nici nu stiam ca pot fi asa de...curate. Si...colorate. Dupa experienta Giselle de acum vreo 2 ani (de la care mi s-a cam facut lehamite de baletul romanesc - costume rebutate, prim-balerina se impiedica in plin avant artistic de era sa cada peste fosa si direct in bratele randului 1) nu am mai dat pe la Opera - "we should do this more often", atunci cand e zisa intre mine si laruca, echivaleaza cu moartea fara sorti de afterlife a "produsului".
Top 3 "Ce m-a deranjat ieri cel mai mult":
3. Sonorizarea. Frate, e Sala Palatului, se presupune ca nu faci la Opera pentru ca SP e oh so spectacular si atat de mult mai buna. Not. Muzica se auzea ca o inregistrare proasta dupa radio mugind din ghettoblastere si boomboxuri. Fasaia, tiuia, clampanea. Crescendourile iti spargeau urechile, partile mai linistite erau acoperite de mecanismul de invartire a benzii. Pacat.
Huh? - Ce citesc acum in paralel - cica s-ar fi lucrat serios la sonorizare si acustica salii. wtf, eu unde am fost?
2. Sala in sine. Biletele au fost foarte scumpe si de abia am reusit sa gasim locuri relativ centrale la balconul mare, la categoria a III-a. Si tot au costat o galeata de bani. *FYI - la categoria I, costau 350 de lei, aceleasi scaune rebegite, acelasi praf, aceiasi genunchi la gura si coatele vecinului in burta. Cand ziceau ca incep reconditionarea si transformarea in "Mall cultural"?
1. Romanii. Presupun ca nu esti roman daca nu vii la balet ca la cinema (A. Cu snacksuri fosnitoare, B. cu sucul in pet de 0,5, bine scuturat ca sa fasaie mai tare ca boxele, eventual remarcand sa te auda tot poporul ca n-ai loc sa il infigi in manerul scaunului ca la Multiplex, C. cu prietena/prietenul - nu fac discriminari sexuale - natang(a) intreband cu voce tare "si asta cine e?") si daca nu faci poze/filme cu telefonul mobil. Ce-i drept, nimic nu se compara cu 57 de balerini dansand pe o scena uriasa decat 57 de balerini dansand pe o scena uriasa vazuti exclusiv pe display-ul telefoanelor mobile cu care filmezi alternativ. Ce-i drept, daca nu filmezi cu mobilul, nu te crede nimeni ca ai fost la SP la Balsoi si atunci ai trait degeaba, ce dracu le mai pui pretenarilor sa se oftice la Mc la Plaza? Nimic prea rau nici in asta, desi putin absurd, cand biletul face cam cat telefonul cu 1000 de minute de la Cosmote :). Si, oricum, nimic nu se compara cu sunetul de "tocmai am facut poza cu mobilul", atat de foto-profi, aproape la fel ca blitzul sunatorii. Si nimic nu se compara nici cu intunericul din sala (stiti voi, facut ca sa nu va vad pe voi, ci pe aia de pe scena), punctat hotarat de zeci de displayuri luminoase cu ultimele wallpaperuri de la Nokia, ba parca si cu poza lui Mimi de la 2. Si, o, voi, fideli ai cinematografelor, care plecati in turma cand nici n-a inceput sa curga distributia, sunteti echivalentul camionului ala de a ramas pe sinele lui 41, nu v-a invatat nimeni ca la teatru/balet/opera/concert nu apare nici un ecran negru la sfarsit pe care, ce-i drept, nu-i nevoie sa-l aplaudati? Multumesc pe aceasta cale randului L5, care, in marinimia lui, s-a ridicat cu 5 minute inainte sa se termine treaba, s-a imbracat tacticos, ca sa fenteze inghesuiala (care nici n-a fost) de la iesirea din sala. Da-i in ma-sa, ce sa aplaud, ce-s prost? Ce-s, oameni care muncesc?
Ai naibii aia cu efectele speciale, auzi, sa folosesti atat amar de lume cand poti sa-i multiplici pe calculator. Si cata simetrie si coordonare va fi atunci, pazea!
24.3.08
lebedele care nu mai termina odata capitolul ala
Pe scurt, am intarziat serioznaia predarea ultimului capitol, dar stii cum e: nu vrea sa plece de la mine. Odata terminat, ar intra in sistem si stie prea bine ca e de preferat sa se ascunda dupa dentisti, orelisti, paste catolic si random web browsing decat sa o ia de capul lui in lumea larga, prea plina de documente word noi, astenizate de cursoare in cap de pagina care nu se lasa urnite.
Am cele mai bune intentii sa il intarc zilele astea, macar ca plecarea de duminica s-a transformat intr-o piatra de hotar care ma face sa judec in termeni de "inainte sa plecam la Viena" si "cand ne intoarcem, o sa...", chit ca-i doar pentru 5 zile.
Plus ca sandramaua de langa noi a intrat, dupa lupte seculare, iar in lucru, deci soarta mea este, lucru cert, sa lucrez la licente, dizertatii, doctorate, in sunetul dulce al baroaselor (ce plural straniu, tocmai l-am verificat pe dexonline) si al picamerelor (pe asta nu l-am verificat). Ceea ce inseamna ca dupa ce predau si capitolul asta ("inainte sa plecam"), o sa ma mut la B., sa termin in 3-4 saptamani si ce a mai ramas, si poate acolo scap naibii de zgomotele astea, pe care de cand aud (alta poveste, alt post), nu imi mai dau pace. Ma rog. Accept orice scuza, cand mi se termina o sa te rog sa imi dai si mie niste idei noi.
Diseara iesim sa ne culturalizam baietii (pusi la 'ambatz' prin tortura exemplului - "pai uite, si A. vine cu B., si daca pana si C. vine cu D., de ce n-ai veni si tu, buhuhu?". Parsivenia trebii e ca in modul asta am scapat si de reprosurile directe, pentru ca in ultimele saptamani, ulterioare cumpararii biletelor, au fost mai ocupati sa se injure intre ei 'ca de ce ai cedat, uite acum nu mai am ce face', asa ca daca ii aud cascand diseara sau ii vad hlizindu-se homofob la legginsii lui Siegrief, ii arunc peste balcon - exista un motiv, in fond, pentru care nu am mai gasit bilete decat acolo.
Am cele mai bune intentii sa il intarc zilele astea, macar ca plecarea de duminica s-a transformat intr-o piatra de hotar care ma face sa judec in termeni de "inainte sa plecam la Viena" si "cand ne intoarcem, o sa...", chit ca-i doar pentru 5 zile.
Plus ca sandramaua de langa noi a intrat, dupa lupte seculare, iar in lucru, deci soarta mea este, lucru cert, sa lucrez la licente, dizertatii, doctorate, in sunetul dulce al baroaselor (ce plural straniu, tocmai l-am verificat pe dexonline) si al picamerelor (pe asta nu l-am verificat). Ceea ce inseamna ca dupa ce predau si capitolul asta ("inainte sa plecam"), o sa ma mut la B., sa termin in 3-4 saptamani si ce a mai ramas, si poate acolo scap naibii de zgomotele astea, pe care de cand aud (alta poveste, alt post), nu imi mai dau pace. Ma rog. Accept orice scuza, cand mi se termina o sa te rog sa imi dai si mie niste idei noi.
Diseara iesim sa ne culturalizam baietii (pusi la 'ambatz' prin tortura exemplului - "pai uite, si A. vine cu B., si daca pana si C. vine cu D., de ce n-ai veni si tu, buhuhu?". Parsivenia trebii e ca in modul asta am scapat si de reprosurile directe, pentru ca in ultimele saptamani, ulterioare cumpararii biletelor, au fost mai ocupati sa se injure intre ei 'ca de ce ai cedat, uite acum nu mai am ce face', asa ca daca ii aud cascand diseara sau ii vad hlizindu-se homofob la legginsii lui Siegrief, ii arunc peste balcon - exista un motiv, in fond, pentru care nu am mai gasit bilete decat acolo.
14.3.08
mesajul din sticla
primit leapsa de mai jos de la carpeta-mama, via mara. Cica, in zece cuvinte, am de trimis un mesaj intr-o sticla, ceea ce presupune urmatorul scenariu prealabil:
1. am naufragiat pe o insula pustie. Bun, asta e de bine, sociopatii se simt bine pe insule pustii.
2. se da una bucata sticla goala, in care se introduce mesajul. Iarasi bun, asta inseamna ca in sticla a fost initial alcool de buna calitate, probabil vin, dar sa fie primit si altceva, avand in vedere ca din start se spune ca e o sticla, deci se exclud produsele pastrate in pet-uri si cutii de carton. In plus, daca aplicam cele aflate la punctul unu si le stropim cu putina zeama de optimism, putem presupune ca sticla e intreaga, ceea ce inseamna ca a venit impachetata bine, probabil alaturi de fratii ei.
Prin urmare, avand in vedere punctele 1. si 2. de mai sus, avem doua variante:
A. scrierea unui mesaj de trimis peste valuri este redundanta atata vreme cat pe el va scrie "daca ati gasit aceasta sticla, aruncati-o la gunoi, e goala"
B. la ce bun sa scrii un mesaj daca nu vrei sa fii salvat?
zuza si laruca, daca doriti sa fiti salvate, dati si voi cu scrisu-n sticla. Daca nu, au mai ramas cateva in bax, come join me. Off to work.
1. am naufragiat pe o insula pustie. Bun, asta e de bine, sociopatii se simt bine pe insule pustii.
2. se da una bucata sticla goala, in care se introduce mesajul. Iarasi bun, asta inseamna ca in sticla a fost initial alcool de buna calitate, probabil vin, dar sa fie primit si altceva, avand in vedere ca din start se spune ca e o sticla, deci se exclud produsele pastrate in pet-uri si cutii de carton. In plus, daca aplicam cele aflate la punctul unu si le stropim cu putina zeama de optimism, putem presupune ca sticla e intreaga, ceea ce inseamna ca a venit impachetata bine, probabil alaturi de fratii ei.
Prin urmare, avand in vedere punctele 1. si 2. de mai sus, avem doua variante:
A. scrierea unui mesaj de trimis peste valuri este redundanta atata vreme cat pe el va scrie "daca ati gasit aceasta sticla, aruncati-o la gunoi, e goala"
B. la ce bun sa scrii un mesaj daca nu vrei sa fii salvat?
zuza si laruca, daca doriti sa fiti salvate, dati si voi cu scrisu-n sticla. Daca nu, au mai ramas cateva in bax, come join me. Off to work.
10.3.08
yay, vacanta!
Stiu ca nu merit, pentru ca in ultimele doua saptamani nu am reusit sa prestez academiceste mai nimic, am pendulat intre doctori, analize si guturaiuri, iar faptul ca sunt, partial, in tratament, imi soarbe toata vlaga ramasa, dar:
Mergem la Viena! yuppie, yay, haha!
Ne-am gandit noi ca in eventualitatea ca da cu bomba peste Bucuresti in timpul summitului NATO ar fi bine sa ne caram pe meleaguri mai sigure (sa spunem, Beirut), si cum planul A, de mers la Cluj cu bunica sa se opereze a cazut din motive de lipsa matusa clujeana de la fata locului, ne-am raliat planului lui R. pentru un nou road-trip de inceput de aprilie, traditie inceputa anul trecut, cu drumul la München.
Asa ca poate ca faptul ca am la ce sa visez ma va face sa lucrez mai bine. Desi azi de dimineata n-am reusit decat sa raspund la niste mailuri si sa corectez o traducere, lucru care nu-mi solicita decat jumatatea de creier pe care o posed la ora actuala.
Mergem la Viena! yuppie, yay, haha!
Ne-am gandit noi ca in eventualitatea ca da cu bomba peste Bucuresti in timpul summitului NATO ar fi bine sa ne caram pe meleaguri mai sigure (sa spunem, Beirut), si cum planul A, de mers la Cluj cu bunica sa se opereze a cazut din motive de lipsa matusa clujeana de la fata locului, ne-am raliat planului lui R. pentru un nou road-trip de inceput de aprilie, traditie inceputa anul trecut, cu drumul la München.
Asa ca poate ca faptul ca am la ce sa visez ma va face sa lucrez mai bine. Desi azi de dimineata n-am reusit decat sa raspund la niste mailuri si sa corectez o traducere, lucru care nu-mi solicita decat jumatatea de creier pe care o posed la ora actuala.
24.2.08
15.2.08
ca poate n-am inteles de prima data :)
...da' macar asa am si eu senzatia ca e inca decembrie, deci mai am timp...
25.1.08
exercitii mari pentru masuri mici
Magaoaia din imagine este noul membru al familiei. Dupa esecul suferit cu vaslitoarea, pe care trebuia sa o tarasc dintr-un colt al casei unde era depozitata, in mijlocul celei mai mari camere (si, trust me, camera e mare!) ca sa o pot folosi cu bratele desfacute la maximum, unde am descoperit ca daca ma misc mai cu avant incep sa ii sara suruburi din tot felul de locuri pe care nu le-am putut descoperi, asa ca nu le-am mai putut pune la loc, ceea ce a dus la inghesuirea pocitaniei dupa bufetul de la intrare si castigarea implicita a unui bilet numai dus spre garaj, de unde va calatori, impreuna cu frigiderul Zil, pasiunea mea, recent inlocuit cu altul, care consuma mai putin decat mini-centrala mai sus amintita (cand incepea sa raceasca, Zilul perturba functionarea normala a tuturor obiectelor infipte in prize de prin apartament)... ok, unde naiba vreau sa ajung cu fraza asta...?!
Ma rog, vremea bicicletei ergonomice a apus, va trebui sa o maritam, daca nu sa o imprumutam cuiva, e inca foarte buna, mai ales la intins camasile pe ghidon.
Ieri seara, dupa ce am luat-o pe asta noua (vroiam sa zic "asta mica", dar, frate, pe bune ca in magazin arata de dimensiuni decente! am mai patit-o cu o canapea, in fostele noastre vaste apartamente, care s-au redus, dupa amplasarea gogeamitei, la statutul de cutie de ambalaj pentru aceeasi)...azi e ziua frazelor lungi si neterminate, se vede. In fine, adus acasa noua magaoaie, ambalata in cutie parea ok, ma rog, hunul o urca la etaj prin rostogolire (te-ai mira cat de eficient se rostogoleste o cutie dreptunghiulara de aproximativ 347 de kg). Dupa care imi spune ca "sa vezi acum distractie cu asamblarea, tin minte ca a durat o vesnicie pana am montat bicicleta de la aceeasi Kettler". Vax, zic eu, la cat de mare e cutia, probabil ca e gata montata.
Lol. NOT!
Pana la urma, magaoaia a fost in picioare si in varianta finala de abia dupa doua ore de blestemat - in ordine aleatorie si multiplu reiterata - producatori, magazine, traducator manual (desi nu bag mana in foc ca traducatorul nu era de fapt un programel din genul batranului babelfish - citez din volumul "Instructiuni pentru operare cu calculatorul", de la capitolul "Intensivitetul antrenamentului": "Este necesara atentia la manipularea cu intensitatii, sa nu se exacereaza. (...) Din acest motiv verificati daca ati calculat correct intensivitetul antrenamentului pe baza pulsului." Sau, in caz de broblem: "Montajul aparatului trebuie executat de catre persoana matura.Daca aveti problem cu montajul apelati la serviz autorizat").
Acum, ce sa zic, merge super bine, are o mie de gadgeturi si calcule pe ecran, suruburile sunt toate mascate, spre deosebire de alte unelte infratite care aratau si se miscau de parca erau facute de mine la strung. Sper doar sa nu imi vina si alte idei (din seria "cad de pe schiuri incontinuu pentru schiurile sunt stricate" / irn la 5 ani / eforturile tatalui meu de a ma invata sa schiez fiind ucise din fasa pe fond de schiuri totally uncool, pre numele lor crestinesc "Piticot", cred si eu, ma iei cu lameassuri d-astea, cum sa schiez calumea, normal ca ele sunt de vina).
Uite ce se intampla daca scriu asa cum vorbesc. Ar trebui, naibii, sa ma controlez si sa vorbesc numai in propozitii scurte, subiect, predicat si un complement, acolo, de prasila. Aaaah, complemeeeent. Ce s-o fi intamplat cu cartile mele de gramatica, mi-e pofta sa fac o analiza a frazei, stii tu, subliniem verbele, incercuim conjunctiile, tragem linii verticale intre propozitii. Beautiful. Me gone, soooo gone.
23.1.08
din seria "anunturi si mica publicitate"
dragii mosului, stimati telespectatori, draghi zriteli, dami gospodari :), dear ladies and gentlemen:
am fixat data nuntii!
se pare ca am intrat si eu in lumea respectabilelor femei carora li se amputeaza juma' de creier cand li se prefigureaza clar nunta. dupa ziua de sambata, cand am vizitat "locul" si ne-am hotarat instantaneu pentru el, m-am trezit cu un norisor roz sub mine, ceea ce, pentru cei care ma cunosc, este cu totul surprinzator, daca nu chiar nelalocul lui (da, sunt ciufuta si port tricouri cu sloganuri macabre, ba chiar ma si ocup on a daily basis de morti si inmormantari). am reusit chiar sa depasesc revolta fata de purcoiul de bani care mi se pare cu totul nejustificat de aruncat in toate directiile cu ocazia cu pricina, dar imi mentin nestramutata parerea ca volanele, fundele si husele alea jenante cu fundite in culori pe care nu le-ai folosi never ever in viata de zi cu zi suck all the way. sper doar ca valul pe care m-am urcat sa nu ma duca in directia aia in decursul lunilor ce vor urma.
deocamdata nu mai am alte griji, odata dat avansul pentru restaurant, decat sa fac ceva cu mine, astfel incat sa arate rochia aia cat de cat ca in pozele de prezentare (adica mai putin ca o husa anti-praf aruncata pe o canapea-coltar si mai mult ca treaba aia frumoasa si eleganta de pe niste tipe nemancate de la Craciunul 2006).
P.S. omg, omg, omg, all the pretty things pe care le-am vazut cu larucutza (schimb de linkuri pe ym, figures ca prietena mea cea mai buna sa fie la mama naibii cand ma marit) si tot felul de alte tampenii conexe, ok, somebody dati-mi o palma si trimiteti-ma inapoi la treaba!
am fixat data nuntii!
se pare ca am intrat si eu in lumea respectabilelor femei carora li se amputeaza juma' de creier cand li se prefigureaza clar nunta. dupa ziua de sambata, cand am vizitat "locul" si ne-am hotarat instantaneu pentru el, m-am trezit cu un norisor roz sub mine, ceea ce, pentru cei care ma cunosc, este cu totul surprinzator, daca nu chiar nelalocul lui (da, sunt ciufuta si port tricouri cu sloganuri macabre, ba chiar ma si ocup on a daily basis de morti si inmormantari). am reusit chiar sa depasesc revolta fata de purcoiul de bani care mi se pare cu totul nejustificat de aruncat in toate directiile cu ocazia cu pricina, dar imi mentin nestramutata parerea ca volanele, fundele si husele alea jenante cu fundite in culori pe care nu le-ai folosi never ever in viata de zi cu zi suck all the way. sper doar ca valul pe care m-am urcat sa nu ma duca in directia aia in decursul lunilor ce vor urma.
deocamdata nu mai am alte griji, odata dat avansul pentru restaurant, decat sa fac ceva cu mine, astfel incat sa arate rochia aia cat de cat ca in pozele de prezentare (adica mai putin ca o husa anti-praf aruncata pe o canapea-coltar si mai mult ca treaba aia frumoasa si eleganta de pe niste tipe nemancate de la Craciunul 2006).
P.S. omg, omg, omg, all the pretty things pe care le-am vazut cu larucutza (schimb de linkuri pe ym, figures ca prietena mea cea mai buna sa fie la mama naibii cand ma marit) si tot felul de alte tampenii conexe, ok, somebody dati-mi o palma si trimiteti-ma inapoi la treaba!
11.12.07
4.12.07
14.11.07
12.11.07
o zi buna
Iertata-mi fie indrazneala, dar pentru mine duminicile au avut mai mereu un iz de stricat, amenintator, finalizant, de Spielverderber-party pooper in crescendo-ul placerii care incepe de marti si se incheie undeva sambata, tarziu in noapte. Sfarsitul asta de saptamana a fost ciudat in sensul ca nu a fost salvat decat de ziua de duminica.
Vineri seara am fugit la B., zicand ca o sa-mi clatesc putin creierii de claxoane si bormasini din vecini, ca sa gasesc (si) acolo sunet de muncitori pe schele - acolo unde un vecin a hotarat ca nu are curte prea mare, asa ca isi tranteste o magaoaie fix pe linia gardului cu terenul nostru, ca sa aiba si el vedere cand isi bea dimineata ness-ul in maieu, pe balcon. Vorba tatei: nici sa umblu in putza goala nu mai pot. Eu i-am recomandat sa o faca in continuare, ce motiv mai bun ar avea vecinii sa-si regandeasca ferestrele? "Si ce ne facem daca le place?", a raspuns.
Sambata a plouat si a fost frig si, pe scurt, neatractiv de stat pe terasa. Ma rog, cu exceptia jumatatii de ora in care am pus pariuri care din muncitorii de pe acoperisul magaoaiei va cadea primul. Eu l-am ales pe ala care se balanganea pe tigle cu hamul de siguranta inutil in mana libera (in cealalta tinea drujba). Am pierdut.
Duminica, in schimb, ma trezeste c. la 9, ca "scoala-te si hai sa o taiem inapoi ca nu mai iesim de aici". Viscolea ca-n Siberia, golfulica cu cauciucuri de vara, iesirea din curte si de pe drumeag, incerta. Ok, stat totusi vreo ora sa ne bucuram si noi ochii, cerul negru, negru, negru, vedeai altfel fulgii prin contrast formandu-se direct din nori. Eu, fireste, fara aparat foto, dar cu telefon, ale carei veleitati foto nu le-am probat pana acum (btw, ce naiba iti trebuie camera la telefon, e o intrebare mai veche, bygones). Drept pentru care, pozele au o tenta de Tolstoi (ajuta si mesteacanul, imo):
Apoi am incuiat cabana si am plecat. Spre bucuria lui c., a intrat si esp-ul, drumeagul era un derdelus, dar l-am dovedit. In sosea, insa, nici urma de dezastru, am ajuns in 2 ore jumate intr-un Bucuresti cu 12 grade mai senin. Descarcat caine, plecat in misiune de recuperat una bucata lada banane cu carti pentru institut din vana spate a unui autocar dinspre München, trimisa de prietenul S. Cand mi-a zis ca-i o lada de banane, am crezut ca face misto. Well, nu :)
Si se disimula perfect in marea de papornite avansate de folosinta universala, stii tu, alea din rafie cadrilata. Mi s-a parut ca particip la un trafic de materiale interzise, cine a mai vazut sa astepti o ora in frig un autobuz care sa iti aduca niste carti uzate? Ma rog, am asteptat din mers. Ne-am pornit pe stradutele din spatele Lipscanilor si ne-am luat la intrecere numarand micile Geschäfturi scoase din uz de spectaculoasa claustrare a zonei menita sa se transforme de una singura in sector pietonal, chiar daca acum, nici macar pietonii nu prea mai pot face pasi pe acolo. Tipi multi si dubiosi in ganguri, intrebandu-se ceva pe c., in timp ce ne balansam pe pasarelele de lemn. Cabluri noi dezgropate la unison cu tevi de canalizare ale caror circumferinta era triplata de depuneri de tot soiul, suprapuse pe finaluri de pivnite boltite. Tiganusi alergand si zbierand confirmatori de clisee. Inapoi, in frig, la asteptarea lazii de banane. Frumos, pe bune.
Apoi o seara cu carti si trei feluri de vin, unde s-a dovedit ca stapanul si cu mine ne iubim mult, intrucat am luat amandoi o bataie monumentala, dar extrem de satisfacatoare. Cate chestii se pot face intr-o zi, habar n-aveam, asa m-am prins in jocul asta idiot. Si cat de satisfacatoare poate fi o zi de duminica.
Ce-i drept, a semanat suspect de mult cu o alta zi a saptamanii, poate de vineri...
30.10.07
20.9.07
omg, omg, omg
13.9.07
Willy Pragher: Brechungen / Refractări
...sau "spaţii vizuale romanesti 1924-1944".
Fotografie cu titlul "Rosetti-Strasse, Lincoln-Laden und Bauer" ("strada Rosetti, magazin Lincoln si taran", Bucuresti, 1937, © StAF, W 134, Nr. 012238)
Vernisaj joi 13 septembrie 2007, la ora 16,30, la Muzeul Satului, sala „Gheorghe Focşa". Din pacate mi-e imposibil sa ajung astazi, dar neaparat duminica. Expozitia dureaza prea putin, doar doua saptamani, in perioada 14-30 septembrie.
Fotografie cu titlul "Rosetti-Strasse, Lincoln-Laden und Bauer" ("strada Rosetti, magazin Lincoln si taran", Bucuresti, 1937, © StAF, W 134, Nr. 012238)
Vernisaj joi 13 septembrie 2007, la ora 16,30, la Muzeul Satului, sala „Gheorghe Focşa". Din pacate mi-e imposibil sa ajung astazi, dar neaparat duminica. Expozitia dureaza prea putin, doar doua saptamani, in perioada 14-30 septembrie.
20.8.07
Sa-ti fie somnul lin si crapul stiuca
Daca imi spunea cineva de curand ca o sa ma trezesc de buna voie la ora 4 dimineata for non-work reasons, i-as fi ras in nas. N-am mai vazut un rasarit de soare de ani lumina (pun intended), unless se pun cele vazute putin inainte de culcare, inainte sa porneasca ratb-ul sau sa se consume alcoolul de pe plaja - nu cele la 2 ore de trezire...
Am hotarat eu acum vreo luna si ceva, cand dadeam cu batzu-n delta, ca-s facuta sa fiu pescarita (faptul ca organizatorii excursiei pe canale ne-au dus ca pe turisti botanisti ce suntem in locul unde se intalnesc tone de puiet bun de prins si cu mana a ajutat la formarea acestei judecati). Drept care, jumatatea mea cea botezata intr-ale pestelui a hotarat ca entuziasmul meu trebuie incurajat, si dupa cateva tentative de a ma trezi in miezu somnului, esuate din pricina unor intimidari lingvistice demne de populatia de autobaza a capitalei(#$Y*%!!!&^ ^^**@%%!!!!! ma-tii, lasa-ma sa dorm!), a reusit sa-si infranga teama de mine si sa ma bage in pat mai devreme, astfel incat, iata, sambata am reusit (desi nu-mi amintesc nimic pana cand ne-am oprit la omv sa luam niste sandwichuri)!
Drept care, doamnelor si domnilor, iata rasaritul:
si iata si sepcuta mea de pescar, cumparata la 4.30 impreuna cu diverse colcaitoare zise si momeala (exista magazine care nu sunt non-stopuri deschise la ora aia! mi s-au deschis perspective noi si nemaiauzite) Revelatia zilei - Moda nu are ora, Che Guevara, eat your heart out:
Ma rog, restul - destul de neinteresant. Prins 3 pesti cu 4 undite (hun-ul nu se incurca, avem toate modelele :) ). Din pacate, chiar daca rulez la aruncatul cu undita fara sa scap si undita in lac, cel mai mare peste prins a fost un gen de limbric mai de soi - si nici macar nu l-am scos eu (pentru ca hun nu m-a lasat sa ma zoc cu lansetele de oameni mari:
Disclamer: nici unul dintre cei 3 pesti prinsi nu a fost vatamat prea tare, si nici nu a fost pastrat intru mancare sau acvariu. Toti au luat calea intoarsa in lac si ii asteptam sa se faca mari ca sa se mai intoarca pe la noi.
Am hotarat eu acum vreo luna si ceva, cand dadeam cu batzu-n delta, ca-s facuta sa fiu pescarita (faptul ca organizatorii excursiei pe canale ne-au dus ca pe turisti botanisti ce suntem in locul unde se intalnesc tone de puiet bun de prins si cu mana a ajutat la formarea acestei judecati). Drept care, jumatatea mea cea botezata intr-ale pestelui a hotarat ca entuziasmul meu trebuie incurajat, si dupa cateva tentative de a ma trezi in miezu somnului, esuate din pricina unor intimidari lingvistice demne de populatia de autobaza a capitalei(#$Y*%!!!&^ ^^**@%%!!!!! ma-tii, lasa-ma sa dorm!), a reusit sa-si infranga teama de mine si sa ma bage in pat mai devreme, astfel incat, iata, sambata am reusit (desi nu-mi amintesc nimic pana cand ne-am oprit la omv sa luam niste sandwichuri)!
Drept care, doamnelor si domnilor, iata rasaritul:
si iata si sepcuta mea de pescar, cumparata la 4.30 impreuna cu diverse colcaitoare zise si momeala (exista magazine care nu sunt non-stopuri deschise la ora aia! mi s-au deschis perspective noi si nemaiauzite) Revelatia zilei - Moda nu are ora, Che Guevara, eat your heart out:
Ma rog, restul - destul de neinteresant. Prins 3 pesti cu 4 undite (hun-ul nu se incurca, avem toate modelele :) ). Din pacate, chiar daca rulez la aruncatul cu undita fara sa scap si undita in lac, cel mai mare peste prins a fost un gen de limbric mai de soi - si nici macar nu l-am scos eu (pentru ca hun nu m-a lasat sa ma zoc cu lansetele de oameni mari:
Disclamer: nici unul dintre cei 3 pesti prinsi nu a fost vatamat prea tare, si nici nu a fost pastrat intru mancare sau acvariu. Toti au luat calea intoarsa in lac si ii asteptam sa se faca mari ca sa se mai intoarca pe la noi.
Subscribe to:
Posts (Atom)
