inca putin

...mai sunt 2-3 zile, si vreo 30 de pagini. Si gata. Da, o sa mai fie imaginile, tabelele, printuri de corectat, asamblat, tunat. Cat de greu poate sa fie? Si dupa aceea, piatra asta de moara, fie ea si atat de "a mea", poate sa-si ia zborul si sa se lase inlocuita de altceva.
Ieri mi-a venit prima idee buna in doi ani jumate, de cand m-am mutat. O fi zgomot si animaleala pe straduta mea in timpul zilei, dar de pe la sase seara incolo e liniste, ne putem curata timpanele si narile, vine vantul dinspre Cismigiu cu miros de tei si de ce s-o mai fi plantat pe acolo, mai latra un caine vagabond, ii mai auzi chiar si labutele tip-top-tip-top grabindu-se cu treaba pe trotuar.
Asa ca am luat magaoaia de fotoliu nefolosit din coltul camerei - comod, dar nefolosit, pentru ca nu am fost prea inspirata cand l-am retapisat, asa ca trebuie sa stea in penumbra, ca sa nu-si deranjeze fratii mai frumosi - si l-am impins (tras-impins-tras-impins ca se blocase in rama usii de balcon) afara. Am scos si o perna si scaunelul maseurului, si mi-am mutat biroul afara. Stapanul fiind lipsa, am lucrat ieri pana pe la 11, si chiar au iesit destul pagini inspirate.
E atat de misto noaptea pe strada asta, daca ii scapa unuia o moneda de 10 bani in piata, o aud din fundul casei...

inspira...expira...inspira...

capitolul-belea e gata. halleluia, doamnelor si domnilor, onorat public. cu imagini cu tot. printat, scris pe cd. 60 de pagini si cu potential de publicare imediata.

casa, in schimb, arata ca dupa razboi. xeroxuri, caiete, hartii, cd-uri, poze, cabluri, toate pigmentate cu gaini de plastic, porci de cauciuc si cutzi de plus de-ai zuzei-caine, care si-a adus si ea aportul la munca in ultimele zile de haos general.

60 de pagini. teza asta o sa fie un monstru care o sa ma inghita.

omg, omg, omg

ok, de ajuns cu vaicarelile. multumeeeesc mircea, pentru asta, mi-ai luminat biroul cu cel putin 1325 de kW :))

*pentru nelamuriti, sectiunea 3 /Articole, "Povestea lui Lisey"

prin urmare...

Nici sa ne autoflagelam nu mai putem

"S-a convenit pentru binele urbei şi a locuitorilor ei ca străinilor care sosesc în oraşul nostru – fie ei bărbaţi ori femei – să nu li se permită să rămână aici mai mult de o zi şi o noapte; şi dacă cineva îndrăzneşte să rămână mai mult, călăul îi va tăia mâna drept pedeapsă. Acestea trebuie ascultate şi întocmai respectate, aşa cum poruncit-a Sfatul. Iar dacă un cetăţean va găzdui vreun străin mai mult decât vremea menită, el va fi izgonit din oraşul şi regiunea Aachen şi nu se va mai putea întoarce nicicând, doar dacă Sfatul nu va hotărî cumva să facă altfel. Mai mult – Sfatul a hotărât întru credinţă în Sfânta Biserică şi la ordinul Sfântului nostru Părinte, Papa, că nici un om nu mai are voie să se biciuiască în oraşul sau regiunea Aachen. Dacă se va găsi cineva care să încalce această hotărâre, oricine va fi fost acela, va fi izgonit din oraşul şi regiunea Aachen vreme de un an, iar la întoarcere îşi va ispăşi pedeapsa pe care Sfatul o va fi găsit pentru acesta. Şi mai mult – nici unui străin nu îi este permis să purceadă spre Aachen pentru a practica autoflagelarea. Dacă, în ciuda acestei interdicţii, se va încumeta totuşi cineva să facă acest lucru în Aachen, atunci mâna îi va cădea prin călău, iar făptaşul va fi ţinut la voia Sfatului nostru."

Hehe. Sorry, had to post it. Nu era prea usor sa fii flagelant la 1349 in Germania :)
(cronică în arhivele din Aachen/Germania, cca. 1349/50)

distractie revolutionara

...in toate sensurile cuvantului. Vorbeam mai demult de intentionatul numar 2 al revistei Clio 1989 si realizatul volum de sine statator de la editura Polirom. In Cotidianul de acum cateva zile, o sinteza interesanta privind disputa care a insotit materialele publicate.

Adaugat la 3 august 07: un interviu cu coordonatorul volumului, prof. dr. Bogdan Murgescu, pe aceeasi tema in Observatorul Cultural Nr. 383 (2 august 2007 - 8 august 2007), impreuna cu un articol similar celui din Cotidianul, semnat Ovidiu Simonca.

istorie si memorie: 1989 in ochii strainilor

Volumul acesta, aparut la Polirom, la care semnez traducerea din germana si engleza in romana (inclusiv din romana in engleza pentru abstract-uri) pentru articolele de mai jos*, are o poveste cel putin la fel de interesanta ca studiile cuprinse in el. Nu va pot recomanda decat sa il cititi - treceti, neaparat, si prin Cuvantul inainte.

Later edit: despre controversele iscate pe marginea aparitiei acestui volum, cititi si aici


-----
*Bentzen, Naja: "Despre morti numai de rau". Viata de apoi a lui Nicolae Ceausescu ca model al abjectiei in politica romaneasca, in: Bogdan Murgescu (coord.),"Revolutia Romana din Decembrie 1989. Istorie si memorie", Polirom, Iasi, 2007, pp. 79-98

Mueller, Dietmar: Rememorarea Revolutiei din 1989. Casa Poporului ca lieu de memoire postcomunist, in: Bogdan Murgescu (coord.),"Revolutia Romana din Decembrie 1989. Istorie si memorie", Polirom, Iasi, 2007, pp. 99-114

Siani-Davies, Peter: Revolutia in societatile comuniste si postcomuniste. O agenda de cercetare pentru un studiu comparativ a doua cazuri din Balcani: Romania (1989) si Serbia (2000), in: Bogdan Murgescu (coord.),"Revolutia Romana din Decembrie 1989. Istorie si memorie", Polirom, Iasi, 2007, pp. 114-156

"I will holler you home" - Stephen King, pentru ca poate

Ok, chestia misto cu Stephen King e ca, dupa cum zice majoritatea, ce scrie el e "junk food for the brain", el fiind "ala care scrie chestii horror", sau mai precis, "ala dupa care s-a facut filmul ala" (in general referindu-se la remake-ul penibil pentru TV al lui Shining, buex). Great. I mean GREAT. Nu mai pot recomanda nimanui King, pentru ca sunt privita de sub vreo spranceana ridicata, sau, in cel mai bun caz, cu senzatia ca tocmai m-am teleportat in sfarsit printre muritorii de rand cititori-de-what's-his-name-ala-de-a-scris-alchimistul si incerc sa infestez patria cu cine stie ce birum (pour les connaisseurs) de pe planeta mea mama.

Anul asta a fost anul lui Lisey's Story. Citisem inca din ultimul volum, Cell, cateva randuri de deschidere, "scrise de mana", nu ma mai agitasem prea mult, nu stiam cand aveam sa pun mana pe ea, si parea destul de atipica, mai precis nu ma lasa sa ma distantez prea mult, pentru ca primul capitol nu vorbeste despre ceva despre care vroiam sa aud. Mai precis, am oroare de stransul dupa morti, si cartea cu asta incepea. Dincolo de ce am strans eu - in doua randuri - o data dupa ce a murit cineva apropiat in familia mea, si a doua oara, dupa ce am strans dupa mine, din vechea mea locuinta, singura pe care o cunoscusem pana atunci, ergo viata construita prin obiecte de impachetat si de mutat intr-o noua viata, ceea ce face onor domnul King este parca extras din versurile unor formatii de mainstream gen Spice Girls ("Goodbye") sau d-alde N'Sync ("Bye,bye,bye") care se hotarasc sa se desparta si isi exprima explicit intentia intr-un ultim hit. In fond, King tot ameninta ca se lasa, se zvonea chiar ca Cell ar fi ultima carte de sine statatoare. Daca e sa o iei stilistic, cartea asta e semnul ca s-a lasat. In sensul in care Thad Beaumont s-a lasat de George Stark (The Dark Half). In ceea ce ma priveste, a fost o revelatie. In primul rand, cuvintele si imaginile. Balta inspirationala, locul de unde ne pescuim ideile - mai de la margine, sau, cateodata, cand ne aventuram dincolo de stufaris, din locurile in care nu mai atingi fundul cu varfurile picioarelor. Apoi, iarasi, stransul dupa morti. Lisey nu strange lucruri, ci amintiri pe care le serpuieste vertical, sprijinite de un perete. Citeam pe forumuri dedicate comentariile la cartea asta. Fanii sunt distrusi neconsolabil. Cata plictiseala, cata introspectie! Hello, ppl, this is what King is all about!

Cat despre blood-bool(halta-nsangerata), pentru ca bool rimeaza, nu?, cu pool, iar halta, cu balta - aviz domnului Pricajan, care anunta pe blogul lui traducerea in romana a ultimului SK -, sau despre gomersi si bad-gunky-isti, nu pot decat sa-mi exprim credinta nestramutata ca varianta neaosa va fi o chinuiala, asta daca nu cumva corectorii se vor hotari sa mearga pe mana traducatorului - s-a intamplat, in fond, si la "Christine" - si sa lase omul sa pastreze limbajul original, in asta consta in fond si cartoiul.

25 de Euro la Hugendubel in München, varianta in germana vreo 23, m-am hotarat sa o iau in original pentru ca sunt o propovaduitoare, iar germana este suficient de criptica pentru multi ca sa o mai suprapun si povestii lui Lisey. Plus ca de cand nu mai traduce Joachim Körber, King nu mai e King (iar Lisey's Story a devenit, in germana, "L-O-V-E". Am mai zis *buex*, nu)?

BOOL! THE END.