imperiul contraataca

Inapoi, cu un minus puternic in buzunare si cu picioarele facute ferfenita. Mai incolo ceva mai multe. I miss it already.

lebedele care nu mai termina odata capitolul ala

Pe scurt, am intarziat serioznaia predarea ultimului capitol, dar stii cum e: nu vrea sa plece de la mine. Odata terminat, ar intra in sistem si stie prea bine ca e de preferat sa se ascunda dupa dentisti, orelisti, paste catolic si random web browsing decat sa o ia de capul lui in lumea larga, prea plina de documente word noi, astenizate de cursoare in cap de pagina care nu se lasa urnite.

Am cele mai bune intentii sa il intarc zilele astea, macar ca plecarea de duminica s-a transformat intr-o piatra de hotar care ma face sa judec in termeni de "inainte sa plecam la Viena" si "cand ne intoarcem, o sa...", chit ca-i doar pentru 5 zile.

Plus ca sandramaua de langa noi a intrat, dupa lupte seculare, iar in lucru, deci soarta mea este, lucru cert, sa lucrez la licente, dizertatii, doctorate, in sunetul dulce al baroaselor (ce plural straniu, tocmai l-am verificat pe dexonline) si al picamerelor (pe asta nu l-am verificat). Ceea ce inseamna ca dupa ce predau si capitolul asta ("inainte sa plecam"), o sa ma mut la B., sa termin in 3-4 saptamani si ce a mai ramas, si poate acolo scap naibii de zgomotele astea, pe care de cand aud (alta poveste, alt post), nu imi mai dau pace. Ma rog. Accept orice scuza, cand mi se termina o sa te rog sa imi dai si mie niste idei noi.

Diseara iesim sa ne culturalizam baietii (pusi la 'ambatz' prin tortura exemplului - "pai uite, si A. vine cu B., si daca pana si C. vine cu D., de ce n-ai veni si tu, buhuhu?". Parsivenia trebii e ca in modul asta am scapat si de reprosurile directe, pentru ca in ultimele saptamani, ulterioare cumpararii biletelor, au fost mai ocupati sa se injure intre ei 'ca de ce ai cedat, uite acum nu mai am ce face', asa ca daca ii aud cascand diseara sau ii vad hlizindu-se homofob la legginsii lui Siegrief, ii arunc peste balcon - exista un motiv, in fond, pentru care nu am mai gasit bilete decat acolo.

Ce teluri clare pot avea in vise

In top, visul de azi noapte, care, dupa mai multe peripetii colorate violent, m-a trezit cu urmatoarea concluzie: mai bine cant “It took all the strength I had not to fall apart / Kept trying' hard to mend the pieces of my broken heart”* in fata unui public disco de travestiti in delir decat sa particip la un seminar savant intr-o sala de curs populata de vreo zece soldati avansati** aplecati peste banci si cu pixurile in mana.


* strofa a doua, honey, si culmea e ca imi iesea din prima cu versurile corecte.
**de genul hunky military in uniforme de speriat jihadistii

I heart Scofield*

*one genuine highschool crush

poza de aici

vreau

sa inchiriez o camera aici



sau daca nu se poate acolo, macar aici:

o zi buna

Iertata-mi fie indrazneala, dar pentru mine duminicile au avut mai mereu un iz de stricat, amenintator, finalizant, de Spielverderber-party pooper in crescendo-ul placerii care incepe de marti si se incheie undeva sambata, tarziu in noapte. Sfarsitul asta de saptamana a fost ciudat in sensul ca nu a fost salvat decat de ziua de duminica.
Vineri seara am fugit la B., zicand ca o sa-mi clatesc putin creierii de claxoane si bormasini din vecini, ca sa gasesc (si) acolo sunet de muncitori pe schele - acolo unde un vecin a hotarat ca nu are curte prea mare, asa ca isi tranteste o magaoaie fix pe linia gardului cu terenul nostru, ca sa aiba si el vedere cand isi bea dimineata ness-ul in maieu, pe balcon. Vorba tatei: nici sa umblu in putza goala nu mai pot. Eu i-am recomandat sa o faca in continuare, ce motiv mai bun ar avea vecinii sa-si regandeasca ferestrele? "Si ce ne facem daca le place?", a raspuns.
Sambata a plouat si a fost frig si, pe scurt, neatractiv de stat pe terasa. Ma rog, cu exceptia jumatatii de ora in care am pus pariuri care din muncitorii de pe acoperisul magaoaiei va cadea primul. Eu l-am ales pe ala care se balanganea pe tigle cu hamul de siguranta inutil in mana libera (in cealalta tinea drujba). Am pierdut.
Duminica, in schimb, ma trezeste c. la 9, ca "scoala-te si hai sa o taiem inapoi ca nu mai iesim de aici". Viscolea ca-n Siberia, golfulica cu cauciucuri de vara, iesirea din curte si de pe drumeag, incerta. Ok, stat totusi vreo ora sa ne bucuram si noi ochii, cerul negru, negru, negru, vedeai altfel fulgii prin contrast formandu-se direct din nori. Eu, fireste, fara aparat foto, dar cu telefon, ale carei veleitati foto nu le-am probat pana acum (btw, ce naiba iti trebuie camera la telefon, e o intrebare mai veche, bygones). Drept pentru care, pozele au o tenta de Tolstoi (ajuta si mesteacanul, imo):





Apoi am incuiat cabana si am plecat. Spre bucuria lui c., a intrat si esp-ul, drumeagul era un derdelus, dar l-am dovedit. In sosea, insa, nici urma de dezastru, am ajuns in 2 ore jumate intr-un Bucuresti cu 12 grade mai senin. Descarcat caine, plecat in misiune de recuperat una bucata lada banane cu carti pentru institut din vana spate a unui autocar dinspre München, trimisa de prietenul S. Cand mi-a zis ca-i o lada de banane, am crezut ca face misto. Well, nu :)



Si se disimula perfect in marea de papornite avansate de folosinta universala, stii tu, alea din rafie cadrilata. Mi s-a parut ca particip la un trafic de materiale interzise, cine a mai vazut sa astepti o ora in frig un autobuz care sa iti aduca niste carti uzate? Ma rog, am asteptat din mers. Ne-am pornit pe stradutele din spatele Lipscanilor si ne-am luat la intrecere numarand micile Geschäfturi scoase din uz de spectaculoasa claustrare a zonei menita sa se transforme de una singura in sector pietonal, chiar daca acum, nici macar pietonii nu prea mai pot face pasi pe acolo. Tipi multi si dubiosi in ganguri, intrebandu-se ceva pe c., in timp ce ne balansam pe pasarelele de lemn. Cabluri noi dezgropate la unison cu tevi de canalizare ale caror circumferinta era triplata de depuneri de tot soiul, suprapuse pe finaluri de pivnite boltite. Tiganusi alergand si zbierand confirmatori de clisee. Inapoi, in frig, la asteptarea lazii de banane. Frumos, pe bune.

Apoi o seara cu carti si trei feluri de vin, unde s-a dovedit ca stapanul si cu mine ne iubim mult, intrucat am luat amandoi o bataie monumentala, dar extrem de satisfacatoare. Cate chestii se pot face intr-o zi, habar n-aveam, asa m-am prins in jocul asta idiot. Si cat de satisfacatoare poate fi o zi de duminica.

Ce-i drept, a semanat suspect de mult cu o alta zi a saptamanii, poate de vineri...

vaicareli returns

as fi putut fi si eu cu el acolo acum...



si-n loc de asta, tot aici am ramas



si e asa urat afara, si in afara de a iesi in parc cu zuza la closetelul de catei si de rapidele evadari la luat tigari (x2) si la supermarket (x1), n-am mai scos capul din hruba asta de 3 zile. sunt curioasa daca o sa creasca muschi (d-ala verde, nu d-ala pe baza de proteine si sport) pe mine pana mi se intoarce iubitu'. si e un friiiig...

Sa-ti fie somnul lin si crapul stiuca

Daca imi spunea cineva de curand ca o sa ma trezesc de buna voie la ora 4 dimineata for non-work reasons, i-as fi ras in nas. N-am mai vazut un rasarit de soare de ani lumina (pun intended), unless se pun cele vazute putin inainte de culcare, inainte sa porneasca ratb-ul sau sa se consume alcoolul de pe plaja - nu cele la 2 ore de trezire...

Am hotarat eu acum vreo luna si ceva, cand dadeam cu batzu-n delta, ca-s facuta sa fiu pescarita (faptul ca organizatorii excursiei pe canale ne-au dus ca pe turisti botanisti ce suntem in locul unde se intalnesc tone de puiet bun de prins si cu mana a ajutat la formarea acestei judecati). Drept care, jumatatea mea cea botezata intr-ale pestelui a hotarat ca entuziasmul meu trebuie incurajat, si dupa cateva tentative de a ma trezi in miezu somnului, esuate din pricina unor intimidari lingvistice demne de populatia de autobaza a capitalei(#$Y*%!!!&^ ^^**@%%!!!!! ma-tii, lasa-ma sa dorm!), a reusit sa-si infranga teama de mine si sa ma bage in pat mai devreme, astfel incat, iata, sambata am reusit (desi nu-mi amintesc nimic pana cand ne-am oprit la omv sa luam niste sandwichuri)!

Drept care, doamnelor si domnilor, iata rasaritul:



si iata si sepcuta mea de pescar, cumparata la 4.30 impreuna cu diverse colcaitoare zise si momeala (exista magazine care nu sunt non-stopuri deschise la ora aia! mi s-au deschis perspective noi si nemaiauzite) Revelatia zilei - Moda nu are ora, Che Guevara, eat your heart out:



Ma rog, restul - destul de neinteresant. Prins 3 pesti cu 4 undite (hun-ul nu se incurca, avem toate modelele :) ). Din pacate, chiar daca rulez la aruncatul cu undita fara sa scap si undita in lac, cel mai mare peste prins a fost un gen de limbric mai de soi - si nici macar nu l-am scos eu (pentru ca hun nu m-a lasat sa ma zoc cu lansetele de oameni mari:





Disclamer: nici unul dintre cei 3 pesti prinsi nu a fost vatamat prea tare, si nici nu a fost pastrat intru mancare sau acvariu. Toti au luat calea intoarsa in lac si ii asteptam sa se faca mari ca sa se mai intoarca pe la noi.

Cu casa-n cap si dor de duca

Sunt intr-o dispozitie stranie, casa imi cade in cap, am tradus 10 pagini din germana intr-o ora, fericita ca ma pot face utila - in sensul de platita - in ultima vreme, de cand am renuntat la activitatile purely money-making, si scriind notite pe hartie, calculator si in cap pe subiecte mai mult sau mai putin legate de lucrarea de doctorat, aplicand la proiecte intru gloria mea eterna, banii chiar au devenit o problema, chestie care, in rasfatul meu nedetectat pana de curand, mi se pare cel putin exotica.
...Iar maine plec intr-o expeditie nemaivazuta la B., unde urmeaza sa stau o saptamana doar cu parintii mei (si cu laptopul, cu care sper sa fac lucruri interesante de pe terasa echipata cu priza si vedere mana-ntai la bucegi).



Cred ca se fac 15 ani de cand n-am mai fost cu ai mei pe undeva, chestie care ma ingrijoreaza - in sensul ca acum mi se pare chiar dezirabila o treaba care la 15 ani imi dadea fiori pe sira spinarii si mancarimi lacrimogeno-isterice in coltul ochilor.

16 shoturi de tequila si un drum in bucovina

...si memorie lipsa pret de cateva ore bune. In ciuda / sau tocmai datorita acestui fapt (nu-mi dau seama, am imbatranit, altadata alcoolul era o masura destul de evidenta pentru masurarea succesului unei petreceri), nunta uneia dintre cele mai bune prietene ale mele a fost cel mai reusit eveniment de gen la care am participat vreodata. Avand in vedere ca, in continuare, nu stiu cum vreau sa fie nunta mea (la anul), informatiile primite acum imi vor prinde tocmai bine: combinatia de locatie absolut incantatoare (Moldovita) si grup de oameni restrans (cca. 35 de oameni) - cu totii predispusi la distractie si oricum neavand de ales sa faca altfel, avand in vedere ca nu aveau unde sa fuga, toti fiind cazati in acelasi hotel unde avea loc si petrecerea...

Si, in aceeasi ordine de idei, Bucovina este superba:

blog de pe dunare

6/10/07

Aveam o prietena in anul intai de facultate, pe care am dus-o, fireste, la Bran, iar in prima noapte de betie in 2 [doua] am tinut sa-I povestesc - in tot acest timp uitandu-ma fix la un bustean rosu din soba de lemne deschisa - ca mai tot timpul ma simt ca o bucata de jar scufundandu-se netopit intr-o mare monstruoasa de apa transparenta. Din seria "aiuratenii", inca una: cand ma scufund, mai ales in mare, imi rasucesc corpul astfel incat sa pot privi soarele direct in ochi. Si, in cea de-a treia ordine de idei, sunt pe o barca pe Dunarea veche, de unde scriu, fac poze si beau cu prietenii cel mai bun vin alb si rece. Ramblimg stops now, pics follow below. Enjoy, cause I already do it liVe.

[today's edit: scris pe pda-ul pe care il foloseam "sa ma dau" cu gps-ul pe canalele din Delta :). Am ales sa pastrez spellingul original si n-am mai adaugat nimic. Soarele era tare, verdele era foarte verde, albastrul - asisderea, iar vinul aburea paharul de rece ce era. Life is good sometimes]