exercitii mari pentru masuri mici

Magaoaia din imagine este noul membru al familiei. Dupa esecul suferit cu vaslitoarea, pe care trebuia sa o tarasc dintr-un colt al casei unde era depozitata, in mijlocul celei mai mari camere (si, trust me, camera e mare!) ca sa o pot folosi cu bratele desfacute la maximum, unde am descoperit ca daca ma misc mai cu avant incep sa ii sara suruburi din tot felul de locuri pe care nu le-am putut descoperi, asa ca nu le-am mai putut pune la loc, ceea ce a dus la inghesuirea pocitaniei dupa bufetul de la intrare si castigarea implicita a unui bilet numai dus spre garaj, de unde va calatori, impreuna cu frigiderul Zil, pasiunea mea, recent inlocuit cu altul, care consuma mai putin decat mini-centrala mai sus amintita (cand incepea sa raceasca, Zilul perturba functionarea normala a tuturor obiectelor infipte in prize de prin apartament)... ok, unde naiba vreau sa ajung cu fraza asta...?!
Ma rog, vremea bicicletei ergonomice a apus, va trebui sa o maritam, daca nu sa o imprumutam cuiva, e inca foarte buna, mai ales la intins camasile pe ghidon.

Ieri seara, dupa ce am luat-o pe asta noua (vroiam sa zic "asta mica", dar, frate, pe bune ca in magazin arata de dimensiuni decente! am mai patit-o cu o canapea, in fostele noastre vaste apartamente, care s-au redus, dupa amplasarea gogeamitei, la statutul de cutie de ambalaj pentru aceeasi)...azi e ziua frazelor lungi si neterminate, se vede. In fine, adus acasa noua magaoaie, ambalata in cutie parea ok, ma rog, hunul o urca la etaj prin rostogolire (te-ai mira cat de eficient se rostogoleste o cutie dreptunghiulara de aproximativ 347 de kg). Dupa care imi spune ca "sa vezi acum distractie cu asamblarea, tin minte ca a durat o vesnicie pana am montat bicicleta de la aceeasi Kettler". Vax, zic eu, la cat de mare e cutia, probabil ca e gata montata.

Lol. NOT!

Pana la urma, magaoaia a fost in picioare si in varianta finala de abia dupa doua ore de blestemat - in ordine aleatorie si multiplu reiterata - producatori, magazine, traducator manual (desi nu bag mana in foc ca traducatorul nu era de fapt un programel din genul batranului babelfish - citez din volumul "Instructiuni pentru operare cu calculatorul", de la capitolul "Intensivitetul antrenamentului": "Este necesara atentia la manipularea cu intensitatii, sa nu se exacereaza. (...) Din acest motiv verificati daca ati calculat correct intensivitetul antrenamentului pe baza pulsului." Sau, in caz de broblem: "Montajul aparatului trebuie executat de catre persoana matura.Daca aveti problem cu montajul apelati la serviz autorizat").
Acum, ce sa zic, merge super bine, are o mie de gadgeturi si calcule pe ecran, suruburile sunt toate mascate, spre deosebire de alte unelte infratite care aratau si se miscau de parca erau facute de mine la strung. Sper doar sa nu imi vina si alte idei (din seria "cad de pe schiuri incontinuu pentru schiurile sunt stricate" / irn la 5 ani / eforturile tatalui meu de a ma invata sa schiez fiind ucise din fasa pe fond de schiuri totally uncool, pre numele lor crestinesc "Piticot", cred si eu, ma iei cu lameassuri d-astea, cum sa schiez calumea, normal ca ele sunt de vina).

Uite ce se intampla daca scriu asa cum vorbesc. Ar trebui, naibii, sa ma controlez si sa vorbesc numai in propozitii scurte, subiect, predicat si un complement, acolo, de prasila. Aaaah, complemeeeent. Ce s-o fi intamplat cu cartile mele de gramatica, mi-e pofta sa fac o analiza a frazei, stii tu, subliniem verbele, incercuim conjunctiile, tragem linii verticale intre propozitii. Beautiful. Me gone, soooo gone.