I've had the most kafkaesque time of my life

Stii, sindromul ala de holuri intinse la plus infinit, cu usi pe dreapta si pe stanga, pe dreapta si pe stanga, pe dreapta si pe stanga...cozi la usa din dreapta, trimisa vizavi, la usa din stanga, trimisa pe diagonala, la urmatoarea usa din dreapta, apoi vizavi, la registratura, apoi la juridic, apoi la economic, apoi la culinar, dupa care la animalier, pesticid, humanoid, whatever, rambling, rambling.
Ca sa vezi cu ce imi pierd timpul. Muncesc ca neroada pe campul de arat cu pana, pentru ca rezultatele sa se metamorfozeze intr-un cosmar administrativ.
Mai precis: yours truly castiga un proiect national maricel pentru tineri doctoranzi. Yey me, congrats din toate directiile, nu sunt sigura ca il doream pe cat il visau altii, dar iata, il castig. Trebuie sa imi aman predarea lucrarii, nu stiu daca e bine sau rau, mi-am iesit din ritm cu terrabytesii de completat si hectarele intregi de paduri sacrificate intru transformarea in formulare de depus. Zi si tu, wtf, e bine sa te integrezi in sistem in asa un hal incat, dupa ce dupa primul contact cu meandrele birocratiei incepi sa plangi cu sughituri, acum sa ajungi sa fii recunoscuta de doamnele din spatele ghiseelor?
Cred ca s-au suparat pe mine secretarele de la decanat despre care vorbeam mai demult. Dar pe bune ca erau cuvinte admirative.