Aveam o prietena in anul intai de facultate, pe care am dus-o, fireste, la Bran, iar in prima noapte de betie in 2 [doua] am tinut sa-I povestesc - in tot acest timp uitandu-ma fix la un bustean rosu din soba de lemne deschisa - ca mai tot timpul ma simt ca o bucata de jar scufundandu-se netopit intr-o mare monstruoasa de apa transparenta. Din seria "aiuratenii", inca una: cand ma scufund, mai ales in mare, imi rasucesc corpul astfel incat sa pot privi soarele direct in ochi. Si, in cea de-a treia ordine de idei, sunt pe o barca pe Dunarea veche, de unde scriu, fac poze si beau cu prietenii cel mai bun vin alb si rece. Ramblimg stops now, pics follow below. Enjoy, cause I already do it liVe.
[today's edit: scris pe pda-ul pe care il foloseam "sa ma dau" cu gps-ul pe canalele din Delta :). Am ales sa pastrez spellingul original si n-am mai adaugat nimic. Soarele era tare, verdele era foarte verde, albastrul - asisderea, iar vinul aburea paharul de rece ce era. Life is good sometimes]
2 comments:
whoa, cat de misto au iesit pozele
ty, ty *blushing*
Post a Comment