"I will holler you home" - Stephen King, pentru ca poate

Ok, chestia misto cu Stephen King e ca, dupa cum zice majoritatea, ce scrie el e "junk food for the brain", el fiind "ala care scrie chestii horror", sau mai precis, "ala dupa care s-a facut filmul ala" (in general referindu-se la remake-ul penibil pentru TV al lui Shining, buex). Great. I mean GREAT. Nu mai pot recomanda nimanui King, pentru ca sunt privita de sub vreo spranceana ridicata, sau, in cel mai bun caz, cu senzatia ca tocmai m-am teleportat in sfarsit printre muritorii de rand cititori-de-what's-his-name-ala-de-a-scris-alchimistul si incerc sa infestez patria cu cine stie ce birum (pour les connaisseurs) de pe planeta mea mama.

Anul asta a fost anul lui Lisey's Story. Citisem inca din ultimul volum, Cell, cateva randuri de deschidere, "scrise de mana", nu ma mai agitasem prea mult, nu stiam cand aveam sa pun mana pe ea, si parea destul de atipica, mai precis nu ma lasa sa ma distantez prea mult, pentru ca primul capitol nu vorbeste despre ceva despre care vroiam sa aud. Mai precis, am oroare de stransul dupa morti, si cartea cu asta incepea. Dincolo de ce am strans eu - in doua randuri - o data dupa ce a murit cineva apropiat in familia mea, si a doua oara, dupa ce am strans dupa mine, din vechea mea locuinta, singura pe care o cunoscusem pana atunci, ergo viata construita prin obiecte de impachetat si de mutat intr-o noua viata, ceea ce face onor domnul King este parca extras din versurile unor formatii de mainstream gen Spice Girls ("Goodbye") sau d-alde N'Sync ("Bye,bye,bye") care se hotarasc sa se desparta si isi exprima explicit intentia intr-un ultim hit. In fond, King tot ameninta ca se lasa, se zvonea chiar ca Cell ar fi ultima carte de sine statatoare. Daca e sa o iei stilistic, cartea asta e semnul ca s-a lasat. In sensul in care Thad Beaumont s-a lasat de George Stark (The Dark Half). In ceea ce ma priveste, a fost o revelatie. In primul rand, cuvintele si imaginile. Balta inspirationala, locul de unde ne pescuim ideile - mai de la margine, sau, cateodata, cand ne aventuram dincolo de stufaris, din locurile in care nu mai atingi fundul cu varfurile picioarelor. Apoi, iarasi, stransul dupa morti. Lisey nu strange lucruri, ci amintiri pe care le serpuieste vertical, sprijinite de un perete. Citeam pe forumuri dedicate comentariile la cartea asta. Fanii sunt distrusi neconsolabil. Cata plictiseala, cata introspectie! Hello, ppl, this is what King is all about!

Cat despre blood-bool(halta-nsangerata), pentru ca bool rimeaza, nu?, cu pool, iar halta, cu balta - aviz domnului Pricajan, care anunta pe blogul lui traducerea in romana a ultimului SK -, sau despre gomersi si bad-gunky-isti, nu pot decat sa-mi exprim credinta nestramutata ca varianta neaosa va fi o chinuiala, asta daca nu cumva corectorii se vor hotari sa mearga pe mana traducatorului - s-a intamplat, in fond, si la "Christine" - si sa lase omul sa pastreze limbajul original, in asta consta in fond si cartoiul.

25 de Euro la Hugendubel in München, varianta in germana vreo 23, m-am hotarat sa o iau in original pentru ca sunt o propovaduitoare, iar germana este suficient de criptica pentru multi ca sa o mai suprapun si povestii lui Lisey. Plus ca de cand nu mai traduce Joachim Körber, King nu mai e King (iar Lisey's Story a devenit, in germana, "L-O-V-E". Am mai zis *buex*, nu)?

BOOL! THE END.