mama said (II)

Fapt bine stiut, adolescentele, inainte sa stie ce se intampla cu ele, au nevoie de confirmare permanenta a ceea ce sunt. Mai ales pana se dezmeticesc si invata sa citeasca oglinda. Eu n-am invatat nici pana acum sa o citesc. Mi-ar fi cazut insa foarte bine - si poate mi-ar fi schimbat si atitudinea fata de dusmanul meu principal = propriul corp -, acum vreo 10-15 ani, daca mi s-ar fi raspuns cu "arati incredibil de slaba, superb, fantastic, nemaivazut!" la urmatoarea intrebare:

"Mama, cum imi sta in pantalonii astia? Nu ma fac grasa?"*

In schimb, ciomagul cadea inechivoc, mereu acelasi:

"Te fac asa cum esti."

Zdrang.

...care n-am avut mama ca a lui Jennifer Lopez sa-mi spuna in ciuda firii "vai, draga, dar fundul tau este cel mai finut din lume!"

---

*retrospectiv, n-am fost niciodata grasa in adolescenta. dar nu am fost nici atat de slaba cat mi-as fi dorit, ca de exemplu sa incap, la cei 175 de centimetri ai mei, in rochia de botez a sora-mii :)