Am hotarat eu acum vreo luna si ceva, cand dadeam cu batzu-n delta, ca-s facuta sa fiu pescarita (faptul ca organizatorii excursiei pe canale ne-au dus ca pe turisti botanisti ce suntem in locul unde se intalnesc tone de puiet bun de prins si cu mana a ajutat la formarea acestei judecati). Drept care, jumatatea mea cea botezata intr-ale pestelui a hotarat ca entuziasmul meu trebuie incurajat, si dupa cateva tentative de a ma trezi in miezu somnului, esuate din pricina unor intimidari lingvistice demne de populatia de autobaza a capitalei(#$Y*%!!!&^ ^^**@%%!!!!! ma-tii, lasa-ma sa dorm!), a reusit sa-si infranga teama de mine si sa ma bage in pat mai devreme, astfel incat, iata, sambata am reusit (desi nu-mi amintesc nimic pana cand ne-am oprit la omv sa luam niste sandwichuri)!
Drept care, doamnelor si domnilor, iata rasaritul:
si iata si sepcuta mea de pescar, cumparata la 4.30 impreuna cu diverse colcaitoare zise si momeala (exista magazine care nu sunt non-stopuri deschise la ora aia! mi s-au deschis perspective noi si nemaiauzite) Revelatia zilei - Moda nu are ora, Che Guevara, eat your heart out:
Ma rog, restul - destul de neinteresant. Prins 3 pesti cu 4 undite (hun-ul nu se incurca, avem toate modelele :) ). Din pacate, chiar daca rulez la aruncatul cu undita fara sa scap si undita in lac, cel mai mare peste prins a fost un gen de limbric mai de soi - si nici macar nu l-am scos eu (pentru ca hun nu m-a lasat sa ma zoc cu lansetele de oameni mari:
Disclamer: nici unul dintre cei 3 pesti prinsi nu a fost vatamat prea tare, si nici nu a fost pastrat intru mancare sau acvariu. Toti au luat calea intoarsa in lac si ii asteptam sa se faca mari ca sa se mai intoarca pe la noi.
No comments:
Post a Comment